You are currently browsing the tag archive for the ‘oneworldromania’ tag.

Beata Dzianowicz / Polonia / 2008 / 79 min

Intotdeauna caut sa privesc lumea prin ochii oamenilor. In special cand calatoresc incerc sa gasesc localnici pentru a vedea orasul prin perspectiva lor, nu doar sa vizitez monumente si cladiri turistice.

De asta mi-a placut Kites incredibil de mult. Un documentar despre cum se face un documentar. Despre cum prin intermediul filmului afli ceva despre persoana din spatele lui – sentimente, trairi si ganduri.

Filmat in Kabul, documentarul prezinta un curs tinut de un regizor polonez prin care incearca sa ii invete pe 12 tineri arta filmului. Interesant de vazut e cum vede fiecare copil lumea din jurul lui, ce inseamna pentru ei bucurie, libertate sau tristete. Daca un strain ar fi filmat in Afghanistan, ar fi insistat asupra razboiului, a groazei, a fricii pentru ziua de maine… dar ei, care de cand s-au nascut nu au trait nici macar o clipa in pace, surprind cu totul altceva. Un documentar despre ei, copiii din Kabul exact asa cum traiesc ei in fiecare zi si despre problemele si micile lor moment de fericire.

20.03 / 16h30 / Cinema Eforie /// 21.03 / 20h30 / Cinema Eforie

Advertisements

Cautam persoane simpatice, entuziasmate, carora le e drag festivalul si ar vrea sa ne ajute.

Asa ca daca iti plac filmele documentare, crezi ca drepturile omului sunt importante si merita sa lupti pentru ele, scrie-ne 2 randuri la info (at) oneworld (punct) ro pana joi, 4 martie.

Asta daca intre 17 – 22 martie ai timp liber, bineinteles!

Cu drag,

festivalul 😀

De 1 luna de cand am inceput sa vin la centrul ceh zilnic incerc sa ma mobilizez sa scriu ceva si pe blog.  De fapt de 1 luna si 1 zi. Pai da, am inceput. Pai da, pana acum am facut o gramada de chestii in comparatie cu anul trecut. Si speram noi, ca festivalul sa fie mai frumos. Sa va bucurati voi de el, ca doar pentru voi il facem. Ca asa, am fi putut sa ne strangem noi, astia cativa oameni la cineva acasa si ne uitam la filme. Dar noi suntem niste zimpatici care ne gandim la toata lumea 😀

Asa ca festivalul e pentru voi. 😉 Asa cum scrie frumos in prezentarea noastra pentru care ne-am spart capetele sa o scriem: “Filmele documentare pe aceasta temă, discuţiile moderate de specialişti şi programele adresate tinerilor pot avea pe termen lung crearea unei comunităţi active. Comunitate formată din publicul tânăr, deschis spre nou şi curios, tineri ce îşi doresc să cunoască şi să se implice în problemele cu care se confruntă ceilalţi.”

Si repede repede am pornit deja! Texte scrise. Multe mailuri trimise. Multe poze. Intalniri. Parteneri. Noi parteneri – yeeey! Prieteni. Cei mai frumosi prieteni. 🙂 Si inca mai avem muuuulte de facuuut!

owr.ct.13-15 mai

(Festivalul vazut prin ochii lui Mihai Dida)

M-am intors din Constanta. nedormita. haotica. usor indragostita. fericita si mai zapacita ca de obicei.

Imi place sa scriu sub influenta momentului, si cu toata astea ma chinui de cateva ore sa compun ceva coerent. Simt ca s-au intamplat atat de multe, incat nu stiu cu ce sa incep 🙂

First of all, mie una mi-a placut mult cum a iesit. Mi-au placut oamenii. Mi-au placut filmele. Mi-a placut senzatia de a sta cu prietenii la o masa, la o cafea/ un suc/ o bere cu o tigara si sa te uiti la filme. Sa vezi alte chestii. Sa inveti. Sa traiesti altceva. Am cunoscut oamenii mai mult decat minunati 🙂

Despre prima seara am scris aici. In a doua zi nu au fost atat de multi oameni, poate si pentru ca nu prea te poti simti in largul tau sa ti se vorbeasca despre moarte…

Ieri, am trecut prin 100 de stari. Am ajuns la 6 fara 20. Era pustiu, nici macar Ruxe nu ajunsese cu laptopul. Nicio masa in fata… mi s-a spus ca daca nu vin oamenii, punem un film and that’s it. Am fost, am vorbit cu oamenii de la celelalte mese, care venisera sa bea o cafea/ suc/ bere si nu stiau de festival. Am convins cativa si am dat drumul la film la fix. Cu vreo 8 spectatori. Dar intre timp, incet, incet a venit tot mai mai multa lume. Parca imi crestea inima in mine(ce expresie stupida, btw) cand vedeam cate un om, cate un om. Zici ca ar fi fost concurs, ca as fi castigat 1 milion de euro pentru fiecare persoana de acolo, asa de fericita eram 🙂 Eniueiz, a fost foaarte ok pana la urma. Apocalipsa dupa soferi a lui Alecu Solomon a facut oamenii mai mult decat atenti si amuzati 🙂 Si ma bucur ca a fost ok, chiar ma bucur.

Ma bucur ca mi s-a spus sa mai venim si la anul, ca am putut vorbi despre festival, despre noi, despre ce vrem sa facem. Si la anul sper sa fie mai fain ca anul asta. De obicei nu am asteptari, dar am stiu sigur ca o sa fie bine 🙂 Chiar exista cativa oameni interesati, exista un public acolo, exista ceva 🙂

Ideea festivalului nu se axeaza numai pe filme, ci pe crearea unui spatiu, in care sa facem schimb de idei, sa discutam, sa incercam sa vedem ce gandeste celalalt. Nu am vorbit prea mult totusi dupa filme. Dar hei, it is ok. Probabil daca nu eram eu in fata, nici eu nu as fi indraznit sa spun ceva. Dar asta se schimba, incet, incet. Cel putin in Bucuresti, anul asta discutiile erau interminabile in comparatie cu anul trecut. Oamenii incep sa spuna ceea ce gandesc 🙂 Ceea ce e mai mult decat ok, cred. Nu exista tampenii pe care poti sa le spui, atata timp cat le gandesti tu, cu capul tau! Asa ne indeamna festivalul, asta am invatat si eu in 3 ani de facultate…

Stiu ca am mai multumit odata, dar simt nevoie sa dau cel putin o imbratisare virtuala si un mare muuultumescut celor care au facut evenimentul posibil. Mircea. Daca nu era el si entuziasmul lui, nu stiu daca as mai fi indraznit sa ma aventurez sa fac ceva. Ruxi. Ruxi e cel mai minunat om posibil(e castravete, ceea ce implica minunatia) care m-a ajutat intru-totul totul totul. Baietilor din La Taclale, in special Mihai(dar si tipului dragut cu tatuaje :D), pentru ca ne-au pus la dispozitie spatiul prea frumos. Si Mihai pentru poze. Ruxi and Mircea again for bringing their friends. Radu. Ionut. Radu again si prietenul lui. Alina si Bogdan. Iuli si Andr(eea)a :D. Bebe si Buza si prietenele lor (sorry, nu va stiu numele, ca vi le-as fi scris… :D). Karra. Cristi once, cristi twice, cristi! 😀 si prietenilor lui pe care i-a adus.  Baiatul mult prea simpatic care a venit doar in prima seara 😀 Fetele dragute care au stat in fata, in stanga si fetelor dragute care au stat in dreapta, in spate. Pare rau, nu stiu mai multa lume, dar intotdeauna exista butonul de later edit.

Merci si constantablog, ctlife, observator, zile si nopti. De Mircea am mai zis 😀

Zdaiseama ca nu exista afis pentru OWR on tour in Constanta. Nu ai niciun chef sa iti faci lucrarile pentru scoala, asa ca incerci orice, numai sa nu scrii despre originea notiunii de analiticitate. Asa ca, te joci pe desktop. Gasesti folderul OWR, il deschizi, vezi un afis prea frumos, si din prea mult timp liber lipsa, deschizi paintul si il modifici 🙂 Iti ia jumatate de ora sa modifici in paint afisul, doar sa scrii Constanta si sa tai Bucuresti. Rezultat exceptional. Trimiti fabuloasa creatie Anei(cea cu ochi frumos format :D) care iti spune ca face ea afisele luni-marti 🙂

Treaba rezolvata cu afisul! Dar cu referatele/ licenta pentru scoala ce asteapta de luni de zile? …

Salut!

Primele apasari ale tastelor aici.

Acum fix o luna se termina fix a doua editie One World Romania, cel mai fain eveniment la care am participat fix in 22 de ani. Pentru cei care nu stiu ce e One World Romania, le spun imediat. E festivalul de film documentar dedicat DREPTURILOR OMULUI din Romania.

Bineinteles, fiecare mama spune de puiul ei ca e cel mai frumos, dar al meu chiar e 😛 Un mic “erase and rewind” pentru (re)amintire: 2 editii, 40 de filme + 35 de filme, peste 20 de tari, peste 40 de invitati prezenti, 2 penitenciare, zeci de prizonieri carora le-am facut viata mai colorata timp de cateva ore, oameni colorati – verzi si portocalii, morcovi si castraveti, discutii extrem de interesante ce te pun pe ganduri mult timp dupa…

Drepturile Omului am scris?

Anul trecut am fost in turneu in in 6 colturi ale Romaniei, in Brasov, Craiova, Timisoara, Arad, Pitesti si Ploiesti. Ne-a placut mult sa cunoastem oameni noi, asa ca anul asta pornim iar, incluzand pentru prima data Constanta, Cluj si Tg Mures. Cat mai multa lumea ar trebui sa vada aceste documentare exceptionale, sa aiba posibilitatea de a iesi din cutiuta lor, de a cunoaste lumea asa cum este ea…

Asadar, 4 – 17 mai. Sa ma asteptati la gara, dragii mei! 😀