Tic tac, tic tac!! Dragilor, timpul trece, oamenii faini din spatele meu se invart precum niste titireze si ma pun pe roate si anul asta. Sunt eu, Festivalul, ma stiti, nu?
Am strans intamplari din lumea intreaga si incerc sa vi le povestesc cu voce tare si patrunzatoare de pe 17 pana pe 22 martie ca sa va determin SA ALEGETI SA VA PESE!
De ce ati alege sa va pese? Pentru simplul fapt ca va sta in fire. Eu va astept sa exersam asta impreuna. Vom zambi, ne vom emotiona, ne vom intreba, vom discuta, vom dezbate si argumenta si nu in ultimul rand vom vedea ce este dincolo de invelisul care ne este prezentat drept realitate uneori.
Eu va propun un exercitiu: sa deschidem ochii, urechile si gandurile impreuna pe perioada intalnirilor noastre, iar dupa sa ma pastrati in priza prin observare. Fiti atenti nu numai la nedreptati si nereguli, ci la tot ce se intampla. Incercati sa intelegti, sa va detasati de primul impuls de a reactiona frontal prin cuvinte si replica taioase, prin indignare si duceti mai departe procesul de rationalizare pentru a va intreba: eu ce pot sa fac?, sunt de accord cu se intampla?, o sa iau atitudine? Despre asta sunt eu si voi stiti pentru ca m-ati crescut prin dorinta de a ma reintalni.
E un exercitiu mic, care pe mine ma va face sa zambesc si sa cresc ca sa pot ajuta din ce in ce mai mult.

Alege sa-ti pese!

Ma intorc sa ma ferchezuiasa ajutoarele mele dragi 🙂

Soare si zambet 🙂

Beata Dzianowicz / Polonia / 2008 / 79 min

Intotdeauna caut sa privesc lumea prin ochii oamenilor. In special cand calatoresc incerc sa gasesc localnici pentru a vedea orasul prin perspectiva lor, nu doar sa vizitez monumente si cladiri turistice.

De asta mi-a placut Kites incredibil de mult. Un documentar despre cum se face un documentar. Despre cum prin intermediul filmului afli ceva despre persoana din spatele lui – sentimente, trairi si ganduri.

Filmat in Kabul, documentarul prezinta un curs tinut de un regizor polonez prin care incearca sa ii invete pe 12 tineri arta filmului. Interesant de vazut e cum vede fiecare copil lumea din jurul lui, ce inseamna pentru ei bucurie, libertate sau tristete. Daca un strain ar fi filmat in Afghanistan, ar fi insistat asupra razboiului, a groazei, a fricii pentru ziua de maine… dar ei, care de cand s-au nascut nu au trait nici macar o clipa in pace, surprind cu totul altceva. Un documentar despre ei, copiii din Kabul exact asa cum traiesc ei in fiecare zi si despre problemele si micile lor moment de fericire.

20.03 / 16h30 / Cinema Eforie /// 21.03 / 20h30 / Cinema Eforie

Cautam persoane simpatice, entuziasmate, carora le e drag festivalul si ar vrea sa ne ajute.

Asa ca daca iti plac filmele documentare, crezi ca drepturile omului sunt importante si merita sa lupti pentru ele, scrie-ne 2 randuri la info (at) oneworld (punct) ro pana joi, 4 martie.

Asta daca intre 17 – 22 martie ai timp liber, bineinteles!

Cu drag,

festivalul 😀

Primul lucru la care ne-am gândit când am început să lucrăm la spaţiul Fair Trade din cadrul OWR a fost să găsim pe cineva care face deja asta în România. Ana Blidaru îi ştia pe cei de la Koala Fair Trade de la Cărtureşti, din iarnă, aşa că i-am contactat pentru a le cere prietenia şi sprijinul. Răspunsul lor nu m-a surprins, dar atitudinea cu care ni s-au alăturat da. Anamaria Pop, reprezentanta Koala Fair Trade care ne va onora cu prezenţa şi la festival ca să ne prezinte în detaliu magazinul, a fost foarte deschisă şi caldă; nu s-a limitat la a-şi exprima dorinţa de colaborare, ci a încercat să găsească elemente cu care să contribuie în mod real. Datorită ei, un reprezentant World Fair Trade Organisation ne va fi invitat şi interlocutor.

M-am gândit că în loc să repovestesc eu istoria de până acum a ideii din spatele Koala Fair Trade, s-o rog pe Anamaria să îmi trimită un text.

Ceea ce a şi făcut:

Ne place să ştim povestea din spatele produselor pe care le cumpărăm şi mai mult, ne plac lucrurile originale, realizate manual. Iar dacă alegând un produs contribuim la îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale producătorilor din ţările lumii a treia şi ţările în dezvoltare, ne place cu atât mai mult.

Acum ceva timp am intrat întâmplător într-un mic magazin din Kathmandu. Se vindeau produse cosmetice şi lumânări realizate manual de o comunitate de mame singure. Atunci am auzit prima oară de fair trade. Mamele puteau lucra de acasă şi li se asigura un venit constant, peste venitul mediu local. Mi-a plăcut abordarea şi am inceput să mă documentez.

Au trecut de atunci 3 ani şi între timp am reuşit să pornim primul fair trade shop din România – Koala fair trade. În micul nostru magazin online promovăm produsele a 10 producători. Colaborăm cu membri ai WFTO, asigurându-ne astfel că sunt respectate principiile fair trade.

Printre produsele noastre se numără bijuteriile naturale din tagua, sisal şi seminţe de acacia, bijuteriile din hârtie reciclată sau din coajă de ou de struţ pictată, bijuterii de argint cu pietre semipreţioase sau lemn, decoraţiuni interioare, ceramică, jocuri deştepte din lemn şi produse alimentare bio&fair trade. Produsele provin din: Africa de Sud, Thailanda, Filipine, Chile, Columbia, India, Kenya, Nepal şi Peru.

Imediat ce vom da drumul noului nostru site se vor putea citi poveştile artizanilor ale căror produse le promovăm în magazinul nostru. Tot pe site se găsesc şi informaţii generale despre fair trade, principiile şi istoria mişcării.

să încep; că doar v-am promis. 😀

Fair Trade, comerţ echitabil sau comerţ alternativ. Are ca miez exportul de produse realizate în ţări în dezvoltare, către ţări dezvoltate. Pe lângă această dinamică de ordin comercial, se fac şi diverse campanii/târguri/evenimente prin care se încearcă răspândirea conceptului şi promovarea consecinţelor pe care comerţul echitabil le poate avea.

Principiile care stau la baza acestui concept echitabil nu sunt vreo inovaţie şi nu au fost nici acum 60 de ani. Ele există atât în grila de idei precapitaliste cât şi în multe dintre convenţiile de respectare a drepturilor omului:

  • diminuarea sărăciei şi a discrepanţelor economice
  • dreptul la accesul pe piaţă a oricăror producători mici, în balans cu monopolul marilor producători
  • scăderea numărului de intermediari din lanţul producţie-desfacere
  • încercarea de a combate fenomenul preţurilor nedrepte, care sunt stabilite profitându-se de faptul că oamenii din aceste zone acceptă orice sume, sub presiunea sărăciei şi a lipsei de alternative
  • asigurarea lipsei discriminărilor
  • protejarea drepturilor copilului
  • metode de producţie care să fie environmentally-friendly
  • asigurarea unor condiţii bune de muncă

Primele mişcări de trupe au apărut după al Doilea Război Mondial, mai exact în 1946, odată cu înfiinţarea Ten Thousand Villages, organizaţie non-profit care funcţionează ca intermediar în comerţul cu diverse obiecte/alimente făcute manual de mici producători. Activitatea e axată pe vânzarea produselor fair trade în SUA şi Canada. În 1949 a apărut şi SERRV International (Sales Exchange for Refugee Rehabilitation and Vocation), care a fost iniţiativa unei grupări religioase germane de a sprijini refugiaţii, la finalul războiului. Treptat şi-au extins activitatea, iar în 1999 s-au desprins de linia religioasă.

În momentul de faţă conceptul este foarte intens susţinut şi promovat în lume, existând şi organisme internaţionale care au rolul de a se asigura că aceste principii de la care s-a pornit sunt respectate.

Am găsit nişte materiale pe site-ul Oxfam, care a apărut în 1942 pentru a combate foametea în Grecia, în timpul războiului. Treptat însă, şi-au extins şi ei atât raza cât şi paleta de acţiuni. Animaţiile acestea sunt o cale lejeră de a înţelege mecanismele pe care Fair Trade încearcă să le spargă, făcând loc echilibrului.

Mă voi întoarce. Nu, nu după ani şi ani.

1 luna si 1 zi pana la festival 😀

Si inca suntem destul de linistiti si luminosi. Nu foarte linistiti de fapt, dar foarte luminosi. Avem liste lungi cu “to do list” (a mea e scrisa cu noul pix verde de firma al asociatiei). Postituri peste tot, biletele, o gramada de hartii si hartiute (pe care le vom trimite la reciclat apoi, bineinteles!).

Imaginea vizuala e aproape aproape gata. Mai avem doar detalii de facut – gen catalog :)) In rest, fetitele si baieteii sunt acolo, cu roz si albastru. Avem si soldati si muzicanti si hainuri de blana si costume si de toate. Avem de toate. 😀 Trailerul e pe sfarsite, muzica pentru trailer e pe incepute. Afisele se fac si se refac. Logo-urile se pun si se sterg, se redimensioneaza si reamenajeaza.

Ce ne bucura sunt persoanele simpatice care ne scriu ca vor sa fie voluntari. 🙂 Cel mai mult. E fain sa citesti cateva randuri din partea celor carora le place proiectul tau si vor sa se implice si ei, cum pot 🙂 Foarte fain.

Lângă tumultul legat de tricouri, mâncare şi formaţie, în cadrul One World Romania 2010 şade frumos un buchet de pregătiri pentru o surpriză, un ceva minunat care e pentru prima dată în festival.

Vom avea un spaţiu fair trade. Ştiţi ce e fair trade? Dacă da, felicitaciones, eu nu ştiam decât foarte vag când am primit această sarcină. Dacă nu, nu-i bai. (Vezi fraza anterioară)

Aşa că încetişor încetişor am despicat conceptul în patru, au început să curgă ideile, invitaţiile, confirmările. Cred că ar fi firească o promisiune acum; şi anume că voi împărtăşi cu voi ce am învăţat despre comerţul echitabil, cum a apărut şi de ce şi mai ales, dacă existenţa lui se apropie de obiectivele pe care le are dintru început.

Veţi vrea probabil să ştiţi şi cu ce vă va aştepta acest mic centru fair trade, iar eu voi vrea probabil să vă spun. 🙂

Deci, daţi-mi prăjiturele şi sirop de vişine şi vă voi divulga. Sau vă puteţi lipsi de şantajul meu şi să urmăriţi în schimb această prezentare video, făcută de Ten Thousand Villages (înfiinţată în 1946). E într-adevăr un film promoţional, dar credeţi-mă pe cuvânt, rezumă corect mişcarea socială fair trade.

Dap. Anul asta ne merge bine. Mult mai bine. E totul mai complex, avem mai multe lucruri la care sa ne gandim, suntem mai multi oameni si mai uniti. De fapt, suntem in sfarsit o echipa. Avem asociatia noastra. Ne-am organizat singuri, incepem incet incet sa ne dezmeticim din noile probleme birocratice cu care ne-am tot lovit, dar pana la urma o scoatem intr-un fel la capat.  Doar ca am fi preferat ca unele lucruri sa fie simple, fara incurcaturi, fara aplicatii lungi de completat, fara raspunsuri din care nu intelegi nimic si tot asa. Dar na, doar nu putea sa fie totul cum ne-am fi dorit.

In schimb, de ce spuneam noi ca numarul 3 e cu noroc e ca editia asta avem o gramada de intrebari la care anii trecuti nici nu ne-am fi gandit. De exemplu: ce culoare sa fie tricourile? Pot sa am eu tricoul meu rosu, chiar daca nu se potriveste cu modelul? 😀 Putem avea tricouri de fete si tricouri de baieti? Cate sacosele sa facem si ce model si ce dimensiune? Anii trecuti doar visam cum ar fi sa avem tricouri!!! Acum chiar se poate! Fiecare cu tricoul lui. Culori diferite, dimensiuni diferite, modele diferite. Asa cum… asa cum e frumos si ne doream mereu sa avem 🙂

Apoi mai avem o gramada de probleme acum, de genul: ce mancam? Dap, editia asta am crescut asa mult incat putem chiar sa alegem ce o sa mancam. Nu o sa mai fie acelasi fel principal timp de 5 zile. O sa fie… ce vrem noi 🙂 dar ce am vrea noi? 🙂 Mancare indiana? Nu din nou! Mancare chinezeasca? E prea mult 5 zile? Pizza? NU! dar totusi poate pizza putin 🙂 Dar exista si vegetarieni!

Mai aveam si alte probleme, dar le-am rezolvat intre timp. Ne tot gandeam in fiecare zi cine sa ne cante. Cum suntem multi si diferiti, ne-a luat cam o luna sa ne alegem trupa. Am tot oscilat intre alternativ – electronic – clasic. Asta dupa o discutie lunga, proces verbal, voturi pro si contra, numaratoare. In unanimitate de voturi, a fost aleasa o formatie vocal-instrumentala din Romania. Doar ca nu pot sa scriu acum cine e, ca ar trebui sa vb mai intai cu ei 🙂

asa suntem noi, in biroul asta in care ne adunam din nou, ca la o masa rotunda, pentru a ne sfatui si a ne bucura de rapiditatea cu care o a treia editie se contureaza frumos. avem  filme mai multe, side events alese pe spranceana si o seara de deschidere spectaculoasa, pe care o pregatim cu mare fast si cu la fel de mult drag, pentru voi.

ca la noi la nimeni; adunam unul cate unul filme proaspete, premiate si aclamate international pe care abia asteptam sa le vedem alaturi de voi. stim ca vor porni dezbateri interesante, fiindca si publicul nostru a prins curaj (si, mult mai important, gustul dezbaterii). tocmai de asta, regizorii si protagonistii pornesc si ei spre one world cat de curand, stiind ca va vor gasi aici, mereu entuziasti si curiosi.

si daca tot veni vorba de curiosi, de saptamanile viitoare incepem sa postam detalii despre programul editiei de anul acesta pe blog, pe facebook si twitter.

cu drag, pentru prietenii festivalului si prietenii prietenilor lui.