You are currently browsing the category archive for the ‘inceputuri’ category.

Da, stiu ca am inceput sa scriem cu cateva luni inainte ca incepem, ca filme frumoase, ca invitati, ca program. Dar acum, chiar incepem. Ne pare rau ca nu prea apucam sa scriem prea multe aici in ultima vreme, acum face multe lucruri in ultima vreme.

Da, chiar incepem. Nici noua nu prea ne vine sa credem ca chestia la care am muncit sa se intample de luni de zile, chiar se intampla! 🙂 Timpul trece asa repede si a venit primavara, a venit festivalul! 🙂

Dar acum nu o sa ne apuce nostalgia ca ce am asteptat sa se intample, chiar se va intampla 🙂 Ne bucuram ca se intampla, nu ne intristam ca se intampla 🙂

Gata, am inceput. In mai putin de 48 de ore o sa ne invartim mai repede ca titirezele sau tirirezii. Iuhu! 🙂

… sa cresc si mai mare si mai frumos ca pana acum : )

… ca familia mea cea draga sa ma iubeasca si sa aiba grija de mine in continuare, cel putin la fel de mult ca inainte

… sa imi fac prieteni noi, impreuna cu care sa facem tot felul de chestii faine

… sa ma joc mai mult, sa invat mai mult, sa ma bucur mai mult

… sa ii fac macar un pic pe cei din jurul meu sa fie putin mai buni, mai fericiti …

De 1 luna de cand am inceput sa vin la centrul ceh zilnic incerc sa ma mobilizez sa scriu ceva si pe blog.  De fapt de 1 luna si 1 zi. Pai da, am inceput. Pai da, pana acum am facut o gramada de chestii in comparatie cu anul trecut. Si speram noi, ca festivalul sa fie mai frumos. Sa va bucurati voi de el, ca doar pentru voi il facem. Ca asa, am fi putut sa ne strangem noi, astia cativa oameni la cineva acasa si ne uitam la filme. Dar noi suntem niste zimpatici care ne gandim la toata lumea 😀

Asa ca festivalul e pentru voi. 😉 Asa cum scrie frumos in prezentarea noastra pentru care ne-am spart capetele sa o scriem: “Filmele documentare pe aceasta temă, discuţiile moderate de specialişti şi programele adresate tinerilor pot avea pe termen lung crearea unei comunităţi active. Comunitate formată din publicul tânăr, deschis spre nou şi curios, tineri ce îşi doresc să cunoască şi să se implice în problemele cu care se confruntă ceilalţi.”

Si repede repede am pornit deja! Texte scrise. Multe mailuri trimise. Multe poze. Intalniri. Parteneri. Noi parteneri – yeeey! Prieteni. Cei mai frumosi prieteni. 🙂 Si inca mai avem muuuulte de facuuut!

Duminica dupa-amiaza. Ies la un suc, prea mult calculator, prea multa istorie, prea multe carti, prea putin aer curat in camera mea. Busteni, soare, petale de mar care curg ca ploaia, miroase a viata in gradina.  Medius… 🙂 Bustenarii mei s-au intors din Poiana Costilei, sarbatori, onomastici,  “hai s-o lungim downtown”. Ma instalez, stau, beau, ma bucur.

Din coltul de dreapta sus, crucea Sfantului Andrei isi tot dregea vocea la mine, de pe o sapca neagra. Am fixat-o vreo 30 de secunde, uimita. Era acolo, la masa cu mine, un prieten de-al meu purta crucea. Poate trebuia sa tac, dar in timp a devenit un subiect delicat pentru mine: cursuri si seminarii despre holocaust; carti de istorie devorate noaptea;  proful meu de licenta e evreu; oricat de laic se considera; festivalul nostru; faptul ca am cunoscut oameni gay si transgender-pe care ii si respect, cu ocazia asta- si ca un ultim argument, chiar am o problema cu oamenii intoleranti.

Eu:”Brex(apelativ des intalnit in Busteni, nu are conotatii negative), ce-i cu sapca aia?”

El:(rade)”Eee…”

Eu:”Te deranjeaza evreii sau gay-ii?”

El:”Da, evreii isi folosesc inteligenta ca sa puna stapanire pe economie si pe lume,  iar poponarii…poponarii nu sunt normali, pur si simplu.”

Eu:”Aha. Pai si tu crezi ca un om ar trebui judecat in functie de religia cu care s-a nascut? Crezi ca poate sa aleaga asta? Tu esti vinovat ca esti ortodox?”

El:”Nu asta nu, dar e vina lor ca au mintit, ca de fapt holocaustu’ nu a fost si s-au omorat intre ei ca sa obtina putere.”

Eu:”Pai si tu de unde stii asta?”

El:”Mi-a zis mie L., care stie, si sunt oameni care au demonstrat in instanta in SUA.”

Eu:”Dar tu personal ai citit ceva pe tema asta?”

El:”…”

Eu:”O carte, ceva, referinte clare, istorice. Ai cercetat dincolo de ce iti spun unu’ si altu’?'”

El:”A…pai nu. Dar stiu sigur ca nu a fost holocaust.”

Eu:”Pai si oamenii aia cum zici tu ca au murit?”

El:”Pai n-auzi, tu, ca s-au omorat intre ei. Pentru putere. Ca asa sunt toti evreii.”

Eu:”Ai cunoscut vreun evreu, vreodata?”

El:”Cum un evreu? …Cum adica…?”

Eu:”Un supravietuitor al holocaustului, sa iti povesteasca ce i s-a intamplat sau un evreu tanar pe care sa incerci sa il cunosti. Ai incercat sa intri in vorba cu vreun evreu?”

El:”Nu…”

Eu:”Dar ai evrei in jurul tau, care sa te deranjeze cu ceva?”

El:”Nu, tu, nu cunosc evrei, niciunu’.”

Eu:”Dar vreun homosexual cunosti?”

El:”Nu…nici d-ala.”

(…)

El:”Noua dreapta e buna, ca promoveaza nationalismu’.”

Eu:”Cum iti definesti tu nationalismul?”

El:”Pai sa stii imnu’, cu toate patru strofele, sa iti iubesti tara, sa faci ceva pentru ea(…)”

Eu:”Ok, cate produse romanesti iti cumperi tu fata de produse straine?”

El:”Pai ce importanta are, tu?”

Eu:”Simplu. Esti nationalist, nu? Vrei sa iti ajuti tara, trebuie sa ii ajuti economia. Daca tu nu cumperi produse fabricate aici, ci numai din afara, cum creste economia, cum creste tara?”

El:”… Da, tu, stiu ce vrei sa zici. Pai na…”

(…)

Poate pare lung. Asta a fost doar o parte din discutie, atat cat imi mai aduc aminte cu fraze exacte, ca sa nu iau in desert semnificatia ghilimelelor, ci chiar sa citez. Restul discutiei a constat in argumentele mele cu date exacte, legaturi in istorie care explica niste evenimente, iar el incercand sa demonstreze ca are dreptate pe un fundament de discutii din adolescenta din lecturile altcuiva, de a caror consistenta inca nu sunt sigura-prin urmare, nici de o terta relatare a lor.

Concluzia mea este ca aceasta Noua Dreapta nu e dreapta deloc, nici prin pozitie, nici prin logica si cu siguranta nici prin claritatea argumentelor oferite. Ca sa amintesc si de evenimente mai recente, cred ca Marsul pentru normalitate era mult mai actual si mai consistent daca miza pe violenta domestica, spre exemplu, care, cred eu, afecteaza mult mai puternic “familia traditionala”. Sau poate ca asta e o traditie pe care ei vor sa o pastreze, cu convingere si Zel(ea).

Am ramas frapata sa aud acelasi argument din Charging the Rhino-evreii s-au omorat intre ei. Da, 6 milioane. Cu cutite de bucatarie, tigai, halci de carne, lingurite, ce avea fiecare prin gospodarie. Cred ca liderii au moduri mai inteligente de a isi atinge un scop decat omorandu-se intre ei. Am vorbit cu un supravietuitor al trenurilor mortii saptamana trecuta. Are 87 de ani si tine minte podul Iloaiei ca si cum ar fi fost ieri. Era senin si frumos, asa cum doar batranii pot sa fie. Avea o poveste, avea memorie. Povestea lui, nu zvonistica ieftina ale admiratorilor-admiratorilor-admiratorilor-wanna be-ilor legionari. El era real. Discutia de duminica nu a fost.

Finalul discutiei a constat in:

El:”E, oricum, eu tin sapca pe cap numa’ fiindca ma bate soarele. Atata, sincer iti spun.”

Aici scriam cand inainte de Constanta mai erau 14 zile. Acum mai sunt 4 🙂 Eu m-am ocupat de tot ce a insemnat Constanta, iar Alex si Ana de restul oraselor din turneu. Cum faci sa fie totul ok cand mai e mai putin de o saptamana? Mai ales ca, in 10 zile contextul s-a schimbat. Ana si Alex sunt plecati… Cu cine mai vorbesc eu acum? Cui ii mai cer eu o batista in miez de noapte? 🙂

Asadaaaar…. Pasul 1. Singurul si cel mai important. Realizez ca nu are cum sa fie totul exaaact asa cum mi-ai fi dorit. Pentru ca niciodata nu iese exact asa cum iti imaginezi. Dar poate e mai ok asa. Nu trebuie sa planifici totul, nu? 🙂 Unde ar mai fi spontaneitatea? Asa ca las sa ma surprinda evenimentele, sa curga totul de la sine, caci e mult mai fain asa 🙂

Ce fac eu pentru ca totul sa fie bine? Zambesc!!! 🙂

Dar in astea 4 zile stau mai mult pe myspace si pe diverse bloguri. Mai dau comentarii. Mai pun poze. Mai postez uneori aici. Mai trimit emailuri. Si cel mai important scriu la licenta!!!! (Dorina, daca intri cumva aici din intamplare, sa stii ca eu scriu in fiecare zi cate putin. Si pana la urma o sa fie o lucrare care o sa ne placa amandurora!) Dorina e mama mea de licenta. Si e cea mai faina profesoara pe care am intalnit-o in scurta mea existenta. Oricum, la Facultatea de Filosofie toti profesorii sunt mai mult decat minunati. Chiar sunt! 🙂

Burma VJ este filmul ce deschide turneul. Nu intamplator l-am ales sa fie primul pe care il prezentam. Este unul dintre cele mai puternice documentare, la care nimeni (cred eu) nu ar putea sa ramana indiferent…

Filmat cu o camera ascunsa de catre producatorii sai, filmul vorbeste despre dictatura militara din Birmania.

“Please use your freedom to promote ours” sunt cuvintele folosite de Aung San Suu Kyi, laureata a Premiului Nobel pentru Pace, inchisa de peste 12 ani.

Peste mari si tari de Romania exista o tara. Birmania pe numele ei. O tara ce traieste in teroare militara. O tara care, desi nu are dusmani externi, isi cheltuie jumatate din bugetul de stat pentru armata… O tara in care doar daca ai indrazni sa citesti acest text, ai fi arestat imediat! O tara ce seamana intr-o privinta cu tara noastra. Si ei, ca si noi, au avut o revolutie – ‘88 si ‘89. Doar ca noi am fost norocosi. La ei nu s-a schimbat mare lucru. Ba, mai grav, situatia s-a inrautatit.

Cum a spus Ashin Sopaka, dizidentul birmanez si invitatul nostru special in Bucuresti: cine ar mai iesi acum in strada stiind ca va fi impuscat? Stiind ca intr-o singura zi se pot omori, fara remuscari, 3000 de oameni? Cine ar mai putea incerca sa schimbe ceva acum? Cum poti sa iesi din cutiuta in care esti inchis, fara sa te ajute cineva din exterior?

Trimiti e-mailuri.

Vorbesti intre 3-5 ori cu Ana pe zi. Cu Alex mai rar 1-3 ori pe zi. 🙂

Suni sa intrebi daca s-au primit emailurile.

(apoi de la inceput – iar trimiti emailuri, iar vb cu ana, vb cu alex, iar suni).

Scrii texte, copy paste, reformulezi, diacritice, cauti poze, cauti informatii. cauti prieteni 😀

astepti.

astepti

astepti…

Foarte important – nu te enervezi si nu te stresezi mai rau decat e cazul! Chiar daca vorbesti cu tot felul de dobitoci care te fac sa te intrebi daca chiar merita sa iti bati capul. Da, da.

OFFTOPIC1 : Vai de mine, laptopul e atat de necesar pe cat e cortul in viata mea. E tot casa mea. Imi iau casa si plec si oriunde as fi m-as simti acasa 😀 Un pasaj dintr-o carte care mi-a placut foaaaaaaaaarte mult “Casa mea nu o sa aiba pereti, ca oriunde sa merg sa ma simt acasa“. Atat de aproape si incredibil de tare. Jonathan Safran Foer

OFFTOPIC2: Va urma un post cu titlul “Cum sa faci sa iasa bine cand mai sunt 31 de zile pana la licenta?” … 😦

Pasul 1. Habar n-ai.

Pasul 2. Intrebi pe toata lumea daca stie sa faca asa ceva

Pasul 3. Gasesti persoana care stie sa faca un banner animat – Mircea

Pasul 4. Dai instructiuni

Pasul 5. Primesti gif-ul

Pasul 6. Nu iti merge sa il vizualizezi

Pasul 7. Trimiti Anei(cu ochi format pentru frumos)  sa vada.

Pasul 8. Gasesti program de vazul banner.

Pasul 9. Dezbatut cu Ana(indelung :D)

Pasul 10. Dezbatut cu Mircea(indelung :D)

Pasul 11. Trimis instructiuni pentru corectie

Pasul 12. Primesti gif-ul

…………………………………………..

(Pasii 10 – 12) se repeta.

……………………………………………..

Pasul n. Castravetii(eu si castravete) se apuca sa faca singuri bannerul

Salut!

Primele apasari ale tastelor aici.

Acum fix o luna se termina fix a doua editie One World Romania, cel mai fain eveniment la care am participat fix in 22 de ani. Pentru cei care nu stiu ce e One World Romania, le spun imediat. E festivalul de film documentar dedicat DREPTURILOR OMULUI din Romania.

Bineinteles, fiecare mama spune de puiul ei ca e cel mai frumos, dar al meu chiar e 😛 Un mic “erase and rewind” pentru (re)amintire: 2 editii, 40 de filme + 35 de filme, peste 20 de tari, peste 40 de invitati prezenti, 2 penitenciare, zeci de prizonieri carora le-am facut viata mai colorata timp de cateva ore, oameni colorati – verzi si portocalii, morcovi si castraveti, discutii extrem de interesante ce te pun pe ganduri mult timp dupa…

Drepturile Omului am scris?

Anul trecut am fost in turneu in in 6 colturi ale Romaniei, in Brasov, Craiova, Timisoara, Arad, Pitesti si Ploiesti. Ne-a placut mult sa cunoastem oameni noi, asa ca anul asta pornim iar, incluzand pentru prima data Constanta, Cluj si Tg Mures. Cat mai multa lumea ar trebui sa vada aceste documentare exceptionale, sa aiba posibilitatea de a iesi din cutiuta lor, de a cunoaste lumea asa cum este ea…

Asadar, 4 – 17 mai. Sa ma asteptati la gara, dragii mei! 😀

incercam. testam si analizam