You are currently browsing the category archive for the ‘documentare’ category.

Traim intr-o lume minunata. Ar arata si mai bine daca unele documentare nu ne-ar deschide ochii.

Recunoastem solemn: noi suntem cei care strica imaginea omenirii. In timp ce imaginea Romaniei in lume este pazita cu indarjire de multi dintre cetatenii ei, unele tari mai slabe au ramas fara aparare. Asadar, am complotat impreuna cu regizori din toata lumea: fie ei britanici sau egipteni, mexicani sau estonieni, italieni sau americani, cu totii vorbesc in mod iresponsabil despre suferinta, injustitie, coruptie sau conflicte de familie.

Ce le pasa lor? E problema lor daca oamenii ar face orice pentru bani? Si de ce continua sa scormone traumele trecutului in loc sa se bucure de prezent? In plus, unii dintre ei indraznesc sa ne puna la indoiala eroii, zguduindu-ne certitudinile si defaimandu-ne statuile.

Ce o sa se intample cu lumea asta daca ei se tot plang despre felul in care ne tratam femeile si copiii? Mai mult, ceea ce ei numesc intoleranta e, de fapt, painea noastra cea de toate zilele.

De ce le-ar pasa? De ce v-ar pasa? Chiar e nevoie sa deschideti ochii?

Noi credem ca da, asa ca veniti la One World Romania. Suntem mandri sa va prezentam unele dintre cele mai relevante documentare ale anului, realizate de unii dintre cei mai ’nerusinati’ regizori.

Monika Stepanova
Alexandru Solomon

Advertisements

Libertate vs Stabilitate. Iepuri vs Oameni. Simtire vs Ratiune. Vest vs Est.

O alegorie despre viata in cutiute peste care nu poti sari. Despre zidul Berlinului si consecintele lui vazut prin perspectiva… iepurilor. Obisnuiti sa vedem lumea prin prisma propiilor ochi si propriilor experiente, Rabbit a la Berlin ne prezinta o cu totul alta perspective, una la care nu ne-am fi gandit niciodata – cum vad celelalte vietuitoare schimbarile politice si sociale.

In frameworkul construirii zidului Berlinului intram in viata de zi cu zi a celor ce raman dincolo de zid si a singurilor care pot sa paseasca de ambele bariere – iepurii. Realizam viata pe care au trait-o pentru zeci de ani, armonia aproape perfecta in care au trait si a faptului ca avand acea stabilitate si siguranta la un moment dat, pareau fericiti. Doar de liniste si un spatiu verde fara oameni e necesar pentru ei. Dar cand libertatea ii izbeste in urechi ce se intampla? Mai pot ramane fericiti, fiind liberi? Dar noi? Putem fi fericiti, avand libertatea, dar nu si stabilitate… ?

18.03 / 18h00 / Cinema Union /// 19.03 / 20h00 / Cinema Union

Beata Dzianowicz / Polonia / 2008 / 79 min

Intotdeauna caut sa privesc lumea prin ochii oamenilor. In special cand calatoresc incerc sa gasesc localnici pentru a vedea orasul prin perspectiva lor, nu doar sa vizitez monumente si cladiri turistice.

De asta mi-a placut Kites incredibil de mult. Un documentar despre cum se face un documentar. Despre cum prin intermediul filmului afli ceva despre persoana din spatele lui – sentimente, trairi si ganduri.

Filmat in Kabul, documentarul prezinta un curs tinut de un regizor polonez prin care incearca sa ii invete pe 12 tineri arta filmului. Interesant de vazut e cum vede fiecare copil lumea din jurul lui, ce inseamna pentru ei bucurie, libertate sau tristete. Daca un strain ar fi filmat in Afghanistan, ar fi insistat asupra razboiului, a groazei, a fricii pentru ziua de maine… dar ei, care de cand s-au nascut nu au trait nici macar o clipa in pace, surprind cu totul altceva. Un documentar despre ei, copiii din Kabul exact asa cum traiesc ei in fiecare zi si despre problemele si micile lor moment de fericire.

20.03 / 16h30 / Cinema Eforie /// 21.03 / 20h30 / Cinema Eforie

asa suntem noi, in biroul asta in care ne adunam din nou, ca la o masa rotunda, pentru a ne sfatui si a ne bucura de rapiditatea cu care o a treia editie se contureaza frumos. avem  filme mai multe, side events alese pe spranceana si o seara de deschidere spectaculoasa, pe care o pregatim cu mare fast si cu la fel de mult drag, pentru voi.

ca la noi la nimeni; adunam unul cate unul filme proaspete, premiate si aclamate international pe care abia asteptam sa le vedem alaturi de voi. stim ca vor porni dezbateri interesante, fiindca si publicul nostru a prins curaj (si, mult mai important, gustul dezbaterii). tocmai de asta, regizorii si protagonistii pornesc si ei spre one world cat de curand, stiind ca va vor gasi aici, mereu entuziasti si curiosi.

si daca tot veni vorba de curiosi, de saptamanile viitoare incepem sa postam detalii despre programul editiei de anul acesta pe blog, pe facebook si twitter.

cu drag, pentru prietenii festivalului si prietenii prietenilor lui.

Testimony e unul dintre cele 6 filme cu care am pornit in turneu. Cu mare placere mergem din orasel in orasel sa intalnim oameni faini! 🙂 Le prezentam documentare.  Imi place sa cred ca le aratam o noua lume, o casuta adevarata, un testimonial. Si ii invitam, apoi, sa discute despre ceea ce vad! 🙂

Mai jos gasiti un sinopsis si un interviu cu Razvan Georgescu, regizorul filmului Testimony:

Sinopsis: În ce fel e alterată creativitatea atunci când moartea este aproape? Ce contează atunci când trebuie să pleci? Fiind diagnosticat cu o tumoare pe creier, Răzvan Georgescu, regizorul filmului, decide să întreprindă o călătorie ce trasează graniţa subţire dintre viaţă şi moarte, vizitând artişti bolnavi în fază terminală sau care au lucrat la capodopera finală, în speranţa că aceasta le va supravieţui sau că îi va salva. O călătorie plină de întorsături nebănuite, fără să aibe un final predeterminat. Nu este un film despre capitularea fizică în faţa bolii, ci despre o viaţă vibrantă înainte de moarte.

Burma VJ este filmul ce deschide turneul. Nu intamplator l-am ales sa fie primul pe care il prezentam. Este unul dintre cele mai puternice documentare, la care nimeni (cred eu) nu ar putea sa ramana indiferent…

Filmat cu o camera ascunsa de catre producatorii sai, filmul vorbeste despre dictatura militara din Birmania.

“Please use your freedom to promote ours” sunt cuvintele folosite de Aung San Suu Kyi, laureata a Premiului Nobel pentru Pace, inchisa de peste 12 ani.

Peste mari si tari de Romania exista o tara. Birmania pe numele ei. O tara ce traieste in teroare militara. O tara care, desi nu are dusmani externi, isi cheltuie jumatate din bugetul de stat pentru armata… O tara in care doar daca ai indrazni sa citesti acest text, ai fi arestat imediat! O tara ce seamana intr-o privinta cu tara noastra. Si ei, ca si noi, au avut o revolutie – ‘88 si ‘89. Doar ca noi am fost norocosi. La ei nu s-a schimbat mare lucru. Ba, mai grav, situatia s-a inrautatit.

Cum a spus Ashin Sopaka, dizidentul birmanez si invitatul nostru special in Bucuresti: cine ar mai iesi acum in strada stiind ca va fi impuscat? Stiind ca intr-o singura zi se pot omori, fara remuscari, 3000 de oameni? Cine ar mai putea incerca sa schimbe ceva acum? Cum poti sa iesi din cutiuta in care esti inchis, fara sa te ajute cineva din exterior?