You are currently browsing cabin in the sky’s articles.
People in Need este o organizaţie non-profit din Republica Cehă, care oferă asistenţă socială şi consiliere în dezvoltare, în acelaşi timp promovând respectarea drepturilor omului şi libertatea, în perspectiva semnificaţiei ei democratice şi umanitare. Proiectele PIN se desfăşoară în principal în Republica Cehă şi în Slovacia, fiind însoţite de activităţi informative şi educaţionale. Pe lângă aceasta, programele organizaţiei au fost implementate în ultimii 14 ani în peste 30 de ţări.
Printre ele, se numără şi Namibia, unde PIN este activă din ianuarie 2004. Wake Center, atelierul existent aici, a făcut la începutul anului 2009 primii paşi către independenţă, prin înfiinţarea organizaţiei non-profit Karas Huisen Crafts (în limba Nama Huisen înseamnă Ajută-te!). Această organizaţie locală are identitate şi logo proprii. Wake Center este situat la marginea oraşului Keetmanshoop şi oferă locuri de muncă pentru douăzeci de femei şi trei bărbaţi.
Printre tradiţiile triburilor Nam şi Bushmen, care au trăit în zona semideşertică din sudul Namibiei, se numără broderia, decorarea mărgelelor, realizarea păpuşilor din materiale textile şi pictura pe coajă de ou de struţ. Existenţa atelierului contribuie la conservarea meşteşugurilor tradiţionale, pe care locuitorii oraşelor le-au pierdut de-a lungul anilor. Pe lângă aceasta, este şi un sprijin economic, contribuind la menţinerea venitului de bază pentru oamenii săraci care locuiesc în Tseiblaagte.
Banii obţinuţi din vânzarea acestor produse în Republica Cehă se întorc la locuitorii Keetmanshoop care le-au făcut.
Namibia are o populaţie de două milioane de locuitori şi o suprafaţă de peste opt sute de mii de kilometri, întinzându-se de la Oceanul Atlantic (vest) la deşertul Kalahari (est). Deşi şi-a obţinut independenţa în 1990 şi apartheidul a fost eliminat, încă există discrepanţe sociale, astfel că printre elementele care caracterizează această ţară nu se numără doar diamantele, zonele sălbatice şi valorile culturale deosebite, ci şi HIV/SIDA, TBC şi fermele comerciale care se află de generaţii sub stăpânirea fermierilor albi. Peste 20% dintre adulţi sunt infestaţi cu HIV şi cincizeci de mii de copii au rămas orfani din cauza acestui virus. Cauzele pentru care numărul acestor cazuri tragice nu scade sunt pe cât de binecunoscute pe atât de dificil de anihilat: sărăcia, indiferenţa şi lipsa educaţiei.
Activităţile PIN încercă să diminueze aceste probleme. Prin ajutor social, consiliere psihologică şi sprijin economic, echipa PIN încearcă să contribuie la înlăturarea dificultăţilor cu care se confruntă familiile afectate de HIV/SIDA şi TBC. Părinţii adoptivi ai orfanilor sunt de asemenea îndrumaţi, pentru a reuşi să obţină alocaţii sociale oferite de statul namibian. În plus, există programe prin care PIN pregăteşte voluntari care au pacienţi în grijă şi cursuri interactive despre HIV/SIDA, oferite copiilor din cartierele sărace.
Scopul organizaţiei People in Need , sprijinită de Guvernul Republicii Cehe, este de a reduce efectele sociale şi economice pe care acest virus le are în regiunea KARAS din sudul Namibiei.
Începând cu 18 martie, ora 13, spaţiul Fair Trade din cadrul OWR 2010 vă aşteaptă atât cu obiecte de artizanat de la atelierul Wake Center, cât şi cu o serie de fotografii cu membrii acestei comunităţi, făcute de Jan Mrkvička.
Sunt sigură că ştiţi deja, dar prefer să cicălesc decât să omit: obiectele şi fotografiile pot fi ale dumneavoastră, în schimbul unei donaţii minime. Întreaga sumă va fi trimisă în Namibia, la organizaţia Karas Huisen Crafts.
Un lucru pe care poate nu l-aţi aflat încă este faptul că duminică, 21 martie, la ora 18:00, vă aşteptăm la Noul Cinematograf al Regizorului Român, alături de invitatele noastre Anamaria Pop (manager Koala Fair Trade) şi Martina Novotná (reprezentantă People in Need), pentru o prezentare a activităţii lor şi o discuţie la care sperăm să participaţi, cu drag şi spor. 🙂
Entuziasmul meu creşte exponenţial, aşa că vă aştept din ce în ce mai nerăbdătoare.
Cu drag,
Andhra
Traseul istoric al Liberiei, din 1989 până în 2005, a fost plin de cutremure politice şi socio-economice şi a condus la o situaţie economică dezastruoasă (rata şomajului avea o rată de 85% anul trecut). Drepturile omului au fost total ignorate, nu numai practic, ci şi legislativ. Odată cu venirea doamnei Ellen Johnson Sirleaf la conducerea ţării, situaţia a început să capete forme normale din punct de vedere politic. Din păcate însă, va mai dura până când economia şi societatea vor putea păşi ferm, cu ambele picioare.
Dincolo de toate acestea, Liberia este o ţară frumoasă,
sursa: http://www.destination360.com
cu tradiţie în sculptura în lemn,
sursa: flickr
cu o muzică vie, energică, sensibilă (de exemplu, Gayflor Fatu, care este numită de fanii ei Prinţesă :)), dansuri cu măşti şi o bucătărie despre care am auzit că e fermecătoare.
Încurajator este faptul că pe lângă eforturile actuale ale conducerii politice, există la nivel internaţional asociaţii non-profit care par să-şi dorească să susţină populaţia liberiană şi esenţa ei culturală. Printre ele se numără Friends of Liberia, the Liberian Institute of Journalism şi Robertsport Community Works. De cea din urmă am aflat de la una dintre fondatoare, Elie Losleben, care ne-a sprijinit entuziastă în iniţiativa naostră.
Găsiţi aici misiunea şi obiectivele pe care le are RCW.
Noi vom avea în spaţiul Fair Trade de la Centrul Ceh gentuţe handmade realizate de grupul The Women’s Sewing Co-op, alcătuit în momentul de faţă din 15 femei. Proiectul a fost demarat anul trecut, iar echipa avea doar 3 membre. Ideea de-a face genţi a venit când Elie le-a dus un model după care s-au ghidat. Treptat, au început să facă şi şorţuri de bucătărie, covoare pentru yoga şi genţi de plajă.
În februarie anul acesta proiectul a primit finanţare, şi anume fondul U.S. Ambassador’s Self-Help. Banii vor contribui la încercările RCW de-a face proiectul sustenabil şi de a demara investiţia în cursuri de management şi de contabilitate primară, care să le ajute pe doamne să administreze mai bine resursele. În plus, Elie îşi doreşte să diversifice linia de produse, să extindă reţeaua de colaboratori şi să transforme acest proiect într-o mică afacere, care să devină o garanţie pentru venitul membrelor.
Începând cu 18 martie, vom avea la Centrul Ceh genţi făcute de aceste femei, dar şi o expoziţie cu fotografii făcute de Jana Videira într-o vizită la Robertsport, în timp ce ele lucrau. Atât genţile, cât şi imaginile sunt prietenoase şi se declară deschise spre a pleca acasă cu oricare dintre dumneavoastră, în schimbul unei donaţii. Sumele se vor îndrepta, integral şi-n totalitate, către The Women’s Sewing Co-op.
Primul lucru la care ne-am gândit când am început să lucrăm la spaţiul Fair Trade din cadrul OWR a fost să găsim pe cineva care face deja asta în România. Ana Blidaru îi ştia pe cei de la Koala Fair Trade de la Cărtureşti, din iarnă, aşa că i-am contactat pentru a le cere prietenia şi sprijinul. Răspunsul lor nu m-a surprins, dar atitudinea cu care ni s-au alăturat da. Anamaria Pop, reprezentanta Koala Fair Trade care ne va onora cu prezenţa şi la festival ca să ne prezinte în detaliu magazinul, a fost foarte deschisă şi caldă; nu s-a limitat la a-şi exprima dorinţa de colaborare, ci a încercat să găsească elemente cu care să contribuie în mod real. Datorită ei, un reprezentant World Fair Trade Organisation ne va fi invitat şi interlocutor.
M-am gândit că în loc să repovestesc eu istoria de până acum a ideii din spatele Koala Fair Trade, s-o rog pe Anamaria să îmi trimită un text.
Ceea ce a şi făcut:
Ne place să ştim povestea din spatele produselor pe care le cumpărăm şi mai mult, ne plac lucrurile originale, realizate manual. Iar dacă alegând un produs contribuim la îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale producătorilor din ţările lumii a treia şi ţările în dezvoltare, ne place cu atât mai mult.
Acum ceva timp am intrat întâmplător într-un mic magazin din Kathmandu. Se vindeau produse cosmetice şi lumânări realizate manual de o comunitate de mame singure. Atunci am auzit prima oară de fair trade. Mamele puteau lucra de acasă şi li se asigura un venit constant, peste venitul mediu local. Mi-a plăcut abordarea şi am inceput să mă documentez.
Au trecut de atunci 3 ani şi între timp am reuşit să pornim primul fair trade shop din România – Koala fair trade. În micul nostru magazin online promovăm produsele a 10 producători. Colaborăm cu membri ai WFTO, asigurându-ne astfel că sunt respectate principiile fair trade.
Printre produsele noastre se numără bijuteriile naturale din tagua, sisal şi seminţe de acacia, bijuteriile din hârtie reciclată sau din coajă de ou de struţ pictată, bijuterii de argint cu pietre semipreţioase sau lemn, decoraţiuni interioare, ceramică, jocuri deştepte din lemn şi produse alimentare bio&fair trade. Produsele provin din: Africa de Sud, Thailanda, Filipine, Chile, Columbia, India, Kenya, Nepal şi Peru.
Imediat ce vom da drumul noului nostru site se vor putea citi poveştile artizanilor ale căror produse le promovăm în magazinul nostru. Tot pe site se găsesc şi informaţii generale despre fair trade, principiile şi istoria mişcării.
să încep; că doar v-am promis. 😀
Fair Trade, comerţ echitabil sau comerţ alternativ. Are ca miez exportul de produse realizate în ţări în dezvoltare, către ţări dezvoltate. Pe lângă această dinamică de ordin comercial, se fac şi diverse campanii/târguri/evenimente prin care se încearcă răspândirea conceptului şi promovarea consecinţelor pe care comerţul echitabil le poate avea.
Principiile care stau la baza acestui concept echitabil nu sunt vreo inovaţie şi nu au fost nici acum 60 de ani. Ele există atât în grila de idei precapitaliste cât şi în multe dintre convenţiile de respectare a drepturilor omului:
- diminuarea sărăciei şi a discrepanţelor economice
- dreptul la accesul pe piaţă a oricăror producători mici, în balans cu monopolul marilor producători
- scăderea numărului de intermediari din lanţul producţie-desfacere
- încercarea de a combate fenomenul preţurilor nedrepte, care sunt stabilite profitându-se de faptul că oamenii din aceste zone acceptă orice sume, sub presiunea sărăciei şi a lipsei de alternative
- asigurarea lipsei discriminărilor
- protejarea drepturilor copilului
- metode de producţie care să fie environmentally-friendly
- asigurarea unor condiţii bune de muncă
Primele mişcări de trupe au apărut după al Doilea Război Mondial, mai exact în 1946, odată cu înfiinţarea Ten Thousand Villages, organizaţie non-profit care funcţionează ca intermediar în comerţul cu diverse obiecte/alimente făcute manual de mici producători. Activitatea e axată pe vânzarea produselor fair trade în SUA şi Canada. În 1949 a apărut şi SERRV International (Sales Exchange for Refugee Rehabilitation and Vocation), care a fost iniţiativa unei grupări religioase germane de a sprijini refugiaţii, la finalul războiului. Treptat şi-au extins activitatea, iar în 1999 s-au desprins de linia religioasă.
În momentul de faţă conceptul este foarte intens susţinut şi promovat în lume, existând şi organisme internaţionale care au rolul de a se asigura că aceste principii de la care s-a pornit sunt respectate.
Am găsit nişte materiale pe site-ul Oxfam, care a apărut în 1942 pentru a combate foametea în Grecia, în timpul războiului. Treptat însă, şi-au extins şi ei atât raza cât şi paleta de acţiuni. Animaţiile acestea sunt o cale lejeră de a înţelege mecanismele pe care Fair Trade încearcă să le spargă, făcând loc echilibrului.
Mă voi întoarce. Nu, nu după ani şi ani.
Lângă tumultul legat de tricouri, mâncare şi formaţie, în cadrul One World Romania 2010 şade frumos un buchet de pregătiri pentru o surpriză, un ceva minunat care e pentru prima dată în festival.
Vom avea un spaţiu fair trade. Ştiţi ce e fair trade? Dacă da, felicitaciones, eu nu ştiam decât foarte vag când am primit această sarcină. Dacă nu, nu-i bai. (Vezi fraza anterioară)
Aşa că încetişor încetişor am despicat conceptul în patru, au început să curgă ideile, invitaţiile, confirmările. Cred că ar fi firească o promisiune acum; şi anume că voi împărtăşi cu voi ce am învăţat despre comerţul echitabil, cum a apărut şi de ce şi mai ales, dacă existenţa lui se apropie de obiectivele pe care le are dintru început.
Veţi vrea probabil să ştiţi şi cu ce vă va aştepta acest mic centru fair trade, iar eu voi vrea probabil să vă spun. 🙂
Deci, daţi-mi prăjiturele şi sirop de vişine şi vă voi divulga. Sau vă puteţi lipsi de şantajul meu şi să urmăriţi în schimb această prezentare video, făcută de Ten Thousand Villages (înfiinţată în 1946). E într-adevăr un film promoţional, dar credeţi-mă pe cuvânt, rezumă corect mişcarea socială fair trade.
gândurile festivalului 