You are currently browsing the monthly archive for March 2010.

Da, stiu ca am inceput sa scriem cu cateva luni inainte ca incepem, ca filme frumoase, ca invitati, ca program. Dar acum, chiar incepem. Ne pare rau ca nu prea apucam sa scriem prea multe aici in ultima vreme, acum face multe lucruri in ultima vreme.

Da, chiar incepem. Nici noua nu prea ne vine sa credem ca chestia la care am muncit sa se intample de luni de zile, chiar se intampla! 🙂 Timpul trece asa repede si a venit primavara, a venit festivalul! 🙂

Dar acum nu o sa ne apuce nostalgia ca ce am asteptat sa se intample, chiar se va intampla 🙂 Ne bucuram ca se intampla, nu ne intristam ca se intampla 🙂

Gata, am inceput. In mai putin de 48 de ore o sa ne invartim mai repede ca titirezele sau tirirezii. Iuhu! 🙂

Advertisements

People in Need este o organizaţie non-profit din Republica Cehă, care oferă asistenţă socială şi consiliere în dezvoltare, în acelaşi timp promovând respectarea drepturilor omului şi libertatea, în perspectiva semnificaţiei ei democratice şi umanitare. Proiectele PIN se desfăşoară în principal în Republica Cehă şi în Slovacia, fiind însoţite de activităţi informative şi educaţionale. Pe lângă aceasta, programele organizaţiei au fost implementate în ultimii 14 ani în peste 30 de ţări.

Printre ele, se numără şi Namibia, unde PIN este activă din ianuarie 2004. Wake Center, atelierul existent aici, a făcut la începutul anului 2009 primii paşi către independenţă, prin înfiinţarea organizaţiei non-profit Karas Huisen Crafts (în limba Nama Huisen înseamnă Ajută-te!). Această organizaţie locală are identitate şi logo proprii. Wake Center este situat la marginea oraşului Keetmanshoop şi oferă locuri de muncă pentru douăzeci de femei şi trei bărbaţi.

Printre tradiţiile triburilor Nam şi Bushmen, care au trăit în zona semideşertică din sudul Namibiei, se numără broderia, decorarea mărgelelor, realizarea păpuşilor din materiale textile şi pictura pe coajă de ou de struţ. Existenţa atelierului contribuie la conservarea meşteşugurilor tradiţionale, pe care locuitorii oraşelor le-au pierdut de-a lungul anilor. Pe lângă aceasta, este şi un sprijin economic, contribuind la menţinerea venitului de bază pentru oamenii săraci care locuiesc în Tseiblaagte.

Banii obţinuţi din vânzarea acestor produse în Republica Cehă se întorc la locuitorii Keetmanshoop care le-au făcut.

Namibia are o populaţie de două milioane de locuitori şi o suprafaţă de peste opt sute de mii de kilometri, întinzându-se de la Oceanul Atlantic (vest) la deşertul Kalahari (est). Deşi şi-a obţinut independenţa în 1990 şi apartheidul a fost eliminat, încă există discrepanţe sociale, astfel că printre elementele care caracterizează această ţară nu se numără doar diamantele, zonele sălbatice şi valorile culturale deosebite, ci şi HIV/SIDA, TBC şi fermele comerciale care se află de generaţii sub stăpânirea fermierilor albi. Peste 20% dintre adulţi sunt infestaţi cu HIV şi cincizeci de mii de copii au rămas orfani din cauza acestui virus. Cauzele pentru care numărul acestor cazuri tragice nu scade sunt pe cât de binecunoscute pe atât de dificil de anihilat: sărăcia, indiferenţa şi lipsa educaţiei.

Activităţile PIN încercă să diminueze aceste probleme. Prin ajutor social, consiliere psihologică şi sprijin economic, echipa PIN încearcă să contribuie la înlăturarea dificultăţilor cu care se confruntă familiile afectate de HIV/SIDA şi TBC. Părinţii adoptivi ai orfanilor sunt de asemenea îndrumaţi, pentru a reuşi să obţină alocaţii sociale oferite de statul namibian. În plus, există programe prin care PIN pregăteşte voluntari care au pacienţi în grijă şi cursuri interactive despre HIV/SIDA, oferite copiilor din cartierele sărace.

Scopul organizaţiei People in Need , sprijinită de Guvernul Republicii Cehe, este de a reduce efectele sociale şi economice pe care acest virus le are în regiunea KARAS din sudul Namibiei.

Începând cu 18 martie, ora 13, spaţiul Fair Trade din cadrul OWR 2010 vă aşteaptă atât cu obiecte de artizanat de la atelierul Wake Center, cât şi cu o serie de fotografii cu membrii acestei comunităţi, făcute de Jan Mrkvička.

Sunt sigură că ştiţi deja, dar prefer să cicălesc decât să omit: obiectele şi fotografiile pot fi ale dumneavoastră, în schimbul unei donaţii minime. Întreaga sumă va fi trimisă în Namibia, la organizaţia Karas Huisen Crafts.

Un lucru pe care poate nu l-aţi aflat încă este faptul că duminică, 21 martie, la ora 18:00, vă aşteptăm la Noul Cinematograf al Regizorului Român, alături de invitatele noastre Anamaria Pop (manager Koala Fair Trade) şi Martina Novotná (reprezentantă People in Need), pentru o prezentare a activităţii lor şi o discuţie la care sperăm să participaţi, cu drag şi spor. 🙂

Entuziasmul meu creşte exponenţial, aşa că vă aştept din ce în ce mai nerăbdătoare.

Cu drag,

Andhra

Traseul istoric al Liberiei, din 1989 până în 2005, a fost plin de cutremure politice şi socio-economice  şi a condus la o situaţie economică dezastruoasă (rata şomajului avea o rată de 85% anul trecut). Drepturile omului au fost total ignorate, nu numai practic, ci şi legislativ. Odată cu venirea doamnei Ellen Johnson Sirleaf la conducerea ţării, situaţia a început să capete forme normale din punct de vedere politic. Din păcate însă, va mai dura până când economia şi societatea vor putea păşi ferm, cu ambele picioare.

Dincolo de toate acestea, Liberia este o ţară frumoasă,

sursa: http://www.destination360.com

cu tradiţie în sculptura în lemn,

sursa: flickr

cu o muzică vie, energică, sensibilă (de exemplu, Gayflor Fatu, care este numită de fanii ei Prinţesă :)), dansuri cu măşti şi o  bucătărie despre care am auzit că e fermecătoare.

Încurajator este faptul că pe lângă eforturile actuale ale conducerii politice, există la nivel internaţional asociaţii non-profit care par să-şi dorească să susţină populaţia liberiană şi esenţa ei culturală. Printre ele se numără Friends of Liberia, the Liberian Institute of Journalism şi Robertsport Community Works. De cea din urmă am aflat de la una dintre fondatoare, Elie Losleben, care ne-a sprijinit entuziastă în iniţiativa naostră.

Găsiţi aici misiunea şi obiectivele pe care le are RCW.

Noi vom avea în spaţiul Fair Trade de la Centrul Ceh  gentuţe handmade realizate de grupul The Women’s Sewing Co-op, alcătuit în momentul de faţă din 15 femei. Proiectul a fost demarat anul trecut, iar echipa avea doar 3 membre. Ideea de-a face genţi a venit când Elie le-a dus un model după care s-au ghidat. Treptat, au început să facă şi şorţuri de bucătărie, covoare pentru yoga şi genţi de plajă.

În februarie anul acesta proiectul a primit finanţare, şi anume fondul U.S. Ambassador’s Self-Help. Banii vor contribui la încercările RCW de-a face proiectul sustenabil şi de a demara investiţia în cursuri de management şi de contabilitate primară, care să le ajute pe doamne să administreze mai bine resursele. În plus, Elie îşi doreşte să diversifice linia de produse, să extindă reţeaua de colaboratori şi să transforme acest proiect într-o mică afacere, care să devină o garanţie pentru venitul membrelor.

Începând cu 18 martie, vom avea la Centrul Ceh genţi făcute de aceste femei, dar şi o expoziţie cu fotografii făcute de Jana Videira într-o vizită la Robertsport, în timp ce ele lucrau. Atât genţile, cât şi imaginile sunt prietenoase şi se declară deschise spre a pleca acasă cu oricare dintre dumneavoastră, în schimbul unei donaţii. Sumele se vor îndrepta, integral şi-n totalitate, către The Women’s Sewing Co-op.

Libertate vs Stabilitate. Iepuri vs Oameni. Simtire vs Ratiune. Vest vs Est.

O alegorie despre viata in cutiute peste care nu poti sari. Despre zidul Berlinului si consecintele lui vazut prin perspectiva… iepurilor. Obisnuiti sa vedem lumea prin prisma propiilor ochi si propriilor experiente, Rabbit a la Berlin ne prezinta o cu totul alta perspective, una la care nu ne-am fi gandit niciodata – cum vad celelalte vietuitoare schimbarile politice si sociale.

In frameworkul construirii zidului Berlinului intram in viata de zi cu zi a celor ce raman dincolo de zid si a singurilor care pot sa paseasca de ambele bariere – iepurii. Realizam viata pe care au trait-o pentru zeci de ani, armonia aproape perfecta in care au trait si a faptului ca avand acea stabilitate si siguranta la un moment dat, pareau fericiti. Doar de liniste si un spatiu verde fara oameni e necesar pentru ei. Dar cand libertatea ii izbeste in urechi ce se intampla? Mai pot ramane fericiti, fiind liberi? Dar noi? Putem fi fericiti, avand libertatea, dar nu si stabilitate… ?

18.03 / 18h00 / Cinema Union /// 19.03 / 20h00 / Cinema Union

Tic tac, tic tac!! Dragilor, timpul trece, oamenii faini din spatele meu se invart precum niste titireze si ma pun pe roate si anul asta. Sunt eu, Festivalul, ma stiti, nu?
Am strans intamplari din lumea intreaga si incerc sa vi le povestesc cu voce tare si patrunzatoare de pe 17 pana pe 22 martie ca sa va determin SA ALEGETI SA VA PESE!
De ce ati alege sa va pese? Pentru simplul fapt ca va sta in fire. Eu va astept sa exersam asta impreuna. Vom zambi, ne vom emotiona, ne vom intreba, vom discuta, vom dezbate si argumenta si nu in ultimul rand vom vedea ce este dincolo de invelisul care ne este prezentat drept realitate uneori.
Eu va propun un exercitiu: sa deschidem ochii, urechile si gandurile impreuna pe perioada intalnirilor noastre, iar dupa sa ma pastrati in priza prin observare. Fiti atenti nu numai la nedreptati si nereguli, ci la tot ce se intampla. Incercati sa intelegti, sa va detasati de primul impuls de a reactiona frontal prin cuvinte si replica taioase, prin indignare si duceti mai departe procesul de rationalizare pentru a va intreba: eu ce pot sa fac?, sunt de accord cu se intampla?, o sa iau atitudine? Despre asta sunt eu si voi stiti pentru ca m-ati crescut prin dorinta de a ma reintalni.
E un exercitiu mic, care pe mine ma va face sa zambesc si sa cresc ca sa pot ajuta din ce in ce mai mult.

Alege sa-ti pese!

Ma intorc sa ma ferchezuiasa ajutoarele mele dragi 🙂

Soare si zambet 🙂

Beata Dzianowicz / Polonia / 2008 / 79 min

Intotdeauna caut sa privesc lumea prin ochii oamenilor. In special cand calatoresc incerc sa gasesc localnici pentru a vedea orasul prin perspectiva lor, nu doar sa vizitez monumente si cladiri turistice.

De asta mi-a placut Kites incredibil de mult. Un documentar despre cum se face un documentar. Despre cum prin intermediul filmului afli ceva despre persoana din spatele lui – sentimente, trairi si ganduri.

Filmat in Kabul, documentarul prezinta un curs tinut de un regizor polonez prin care incearca sa ii invete pe 12 tineri arta filmului. Interesant de vazut e cum vede fiecare copil lumea din jurul lui, ce inseamna pentru ei bucurie, libertate sau tristete. Daca un strain ar fi filmat in Afghanistan, ar fi insistat asupra razboiului, a groazei, a fricii pentru ziua de maine… dar ei, care de cand s-au nascut nu au trait nici macar o clipa in pace, surprind cu totul altceva. Un documentar despre ei, copiii din Kabul exact asa cum traiesc ei in fiecare zi si despre problemele si micile lor moment de fericire.

20.03 / 16h30 / Cinema Eforie /// 21.03 / 20h30 / Cinema Eforie

Cautam persoane simpatice, entuziasmate, carora le e drag festivalul si ar vrea sa ne ajute.

Asa ca daca iti plac filmele documentare, crezi ca drepturile omului sunt importante si merita sa lupti pentru ele, scrie-ne 2 randuri la info (at) oneworld (punct) ro pana joi, 4 martie.

Asta daca intre 17 – 22 martie ai timp liber, bineinteles!

Cu drag,

festivalul 😀