Şi iată-mă înapoi la Cluj

şi nu  cu One World, ci cu chiat cu tiffu’

E fain să fii TIFFar, 

vezi o mulţime de filme (n-am văzut nici unul întreg pînă acum, dar ştiu sigur că cele mai multe merită văzute),

te întîlneşti cu o mulţime de oameni,

mergi la o grămadă de petreceri (şi asta încă se simte din plin a doua zi – acum sper să intervină obişnuinţa clasică de după patru zile),

întîrzii mai tot timpul, 

mai intrii uneori în panică,

nu prea dormi…

Dar ce festival e ăla în cxare te simţi aşa…constant? 

Revin cu alte forme de (mani)festare în zilele următoare.

Vă salută

Alex

a…şi apropo, Tiffar-ul nu-mi aparţine, dar găsiţi detaliile în AperiTIFF-ul din 30 mai…

Advertisements