Duminica dupa-amiaza. Ies la un suc, prea mult calculator, prea multa istorie, prea multe carti, prea putin aer curat in camera mea. Busteni, soare, petale de mar care curg ca ploaia, miroase a viata in gradina.  Medius… 🙂 Bustenarii mei s-au intors din Poiana Costilei, sarbatori, onomastici,  “hai s-o lungim downtown”. Ma instalez, stau, beau, ma bucur.

Din coltul de dreapta sus, crucea Sfantului Andrei isi tot dregea vocea la mine, de pe o sapca neagra. Am fixat-o vreo 30 de secunde, uimita. Era acolo, la masa cu mine, un prieten de-al meu purta crucea. Poate trebuia sa tac, dar in timp a devenit un subiect delicat pentru mine: cursuri si seminarii despre holocaust; carti de istorie devorate noaptea;  proful meu de licenta e evreu; oricat de laic se considera; festivalul nostru; faptul ca am cunoscut oameni gay si transgender-pe care ii si respect, cu ocazia asta- si ca un ultim argument, chiar am o problema cu oamenii intoleranti.

Eu:”Brex(apelativ des intalnit in Busteni, nu are conotatii negative), ce-i cu sapca aia?”

El:(rade)”Eee…”

Eu:”Te deranjeaza evreii sau gay-ii?”

El:”Da, evreii isi folosesc inteligenta ca sa puna stapanire pe economie si pe lume,  iar poponarii…poponarii nu sunt normali, pur si simplu.”

Eu:”Aha. Pai si tu crezi ca un om ar trebui judecat in functie de religia cu care s-a nascut? Crezi ca poate sa aleaga asta? Tu esti vinovat ca esti ortodox?”

El:”Nu asta nu, dar e vina lor ca au mintit, ca de fapt holocaustu’ nu a fost si s-au omorat intre ei ca sa obtina putere.”

Eu:”Pai si tu de unde stii asta?”

El:”Mi-a zis mie L., care stie, si sunt oameni care au demonstrat in instanta in SUA.”

Eu:”Dar tu personal ai citit ceva pe tema asta?”

El:”…”

Eu:”O carte, ceva, referinte clare, istorice. Ai cercetat dincolo de ce iti spun unu’ si altu’?'”

El:”A…pai nu. Dar stiu sigur ca nu a fost holocaust.”

Eu:”Pai si oamenii aia cum zici tu ca au murit?”

El:”Pai n-auzi, tu, ca s-au omorat intre ei. Pentru putere. Ca asa sunt toti evreii.”

Eu:”Ai cunoscut vreun evreu, vreodata?”

El:”Cum un evreu? …Cum adica…?”

Eu:”Un supravietuitor al holocaustului, sa iti povesteasca ce i s-a intamplat sau un evreu tanar pe care sa incerci sa il cunosti. Ai incercat sa intri in vorba cu vreun evreu?”

El:”Nu…”

Eu:”Dar ai evrei in jurul tau, care sa te deranjeze cu ceva?”

El:”Nu, tu, nu cunosc evrei, niciunu’.”

Eu:”Dar vreun homosexual cunosti?”

El:”Nu…nici d-ala.”

(…)

El:”Noua dreapta e buna, ca promoveaza nationalismu’.”

Eu:”Cum iti definesti tu nationalismul?”

El:”Pai sa stii imnu’, cu toate patru strofele, sa iti iubesti tara, sa faci ceva pentru ea(…)”

Eu:”Ok, cate produse romanesti iti cumperi tu fata de produse straine?”

El:”Pai ce importanta are, tu?”

Eu:”Simplu. Esti nationalist, nu? Vrei sa iti ajuti tara, trebuie sa ii ajuti economia. Daca tu nu cumperi produse fabricate aici, ci numai din afara, cum creste economia, cum creste tara?”

El:”… Da, tu, stiu ce vrei sa zici. Pai na…”

(…)

Poate pare lung. Asta a fost doar o parte din discutie, atat cat imi mai aduc aminte cu fraze exacte, ca sa nu iau in desert semnificatia ghilimelelor, ci chiar sa citez. Restul discutiei a constat in argumentele mele cu date exacte, legaturi in istorie care explica niste evenimente, iar el incercand sa demonstreze ca are dreptate pe un fundament de discutii din adolescenta din lecturile altcuiva, de a caror consistenta inca nu sunt sigura-prin urmare, nici de o terta relatare a lor.

Concluzia mea este ca aceasta Noua Dreapta nu e dreapta deloc, nici prin pozitie, nici prin logica si cu siguranta nici prin claritatea argumentelor oferite. Ca sa amintesc si de evenimente mai recente, cred ca Marsul pentru normalitate era mult mai actual si mai consistent daca miza pe violenta domestica, spre exemplu, care, cred eu, afecteaza mult mai puternic “familia traditionala”. Sau poate ca asta e o traditie pe care ei vor sa o pastreze, cu convingere si Zel(ea).

Am ramas frapata sa aud acelasi argument din Charging the Rhino-evreii s-au omorat intre ei. Da, 6 milioane. Cu cutite de bucatarie, tigai, halci de carne, lingurite, ce avea fiecare prin gospodarie. Cred ca liderii au moduri mai inteligente de a isi atinge un scop decat omorandu-se intre ei. Am vorbit cu un supravietuitor al trenurilor mortii saptamana trecuta. Are 87 de ani si tine minte podul Iloaiei ca si cum ar fi fost ieri. Era senin si frumos, asa cum doar batranii pot sa fie. Avea o poveste, avea memorie. Povestea lui, nu zvonistica ieftina ale admiratorilor-admiratorilor-admiratorilor-wanna be-ilor legionari. El era real. Discutia de duminica nu a fost.

Finalul discutiei a constat in:

El:”E, oricum, eu tin sapca pe cap numa’ fiindca ma bate soarele. Atata, sincer iti spun.”

Advertisements