owr.ct.13-15 mai

(Festivalul vazut prin ochii lui Mihai Dida)

M-am intors din Constanta. nedormita. haotica. usor indragostita. fericita si mai zapacita ca de obicei.

Imi place sa scriu sub influenta momentului, si cu toata astea ma chinui de cateva ore sa compun ceva coerent. Simt ca s-au intamplat atat de multe, incat nu stiu cu ce sa incep 🙂

First of all, mie una mi-a placut mult cum a iesit. Mi-au placut oamenii. Mi-au placut filmele. Mi-a placut senzatia de a sta cu prietenii la o masa, la o cafea/ un suc/ o bere cu o tigara si sa te uiti la filme. Sa vezi alte chestii. Sa inveti. Sa traiesti altceva. Am cunoscut oamenii mai mult decat minunati 🙂

Despre prima seara am scris aici. In a doua zi nu au fost atat de multi oameni, poate si pentru ca nu prea te poti simti in largul tau sa ti se vorbeasca despre moarte…

Ieri, am trecut prin 100 de stari. Am ajuns la 6 fara 20. Era pustiu, nici macar Ruxe nu ajunsese cu laptopul. Nicio masa in fata… mi s-a spus ca daca nu vin oamenii, punem un film and that’s it. Am fost, am vorbit cu oamenii de la celelalte mese, care venisera sa bea o cafea/ suc/ bere si nu stiau de festival. Am convins cativa si am dat drumul la film la fix. Cu vreo 8 spectatori. Dar intre timp, incet, incet a venit tot mai mai multa lume. Parca imi crestea inima in mine(ce expresie stupida, btw) cand vedeam cate un om, cate un om. Zici ca ar fi fost concurs, ca as fi castigat 1 milion de euro pentru fiecare persoana de acolo, asa de fericita eram 🙂 Eniueiz, a fost foaarte ok pana la urma. Apocalipsa dupa soferi a lui Alecu Solomon a facut oamenii mai mult decat atenti si amuzati 🙂 Si ma bucur ca a fost ok, chiar ma bucur.

Ma bucur ca mi s-a spus sa mai venim si la anul, ca am putut vorbi despre festival, despre noi, despre ce vrem sa facem. Si la anul sper sa fie mai fain ca anul asta. De obicei nu am asteptari, dar am stiu sigur ca o sa fie bine 🙂 Chiar exista cativa oameni interesati, exista un public acolo, exista ceva 🙂

Ideea festivalului nu se axeaza numai pe filme, ci pe crearea unui spatiu, in care sa facem schimb de idei, sa discutam, sa incercam sa vedem ce gandeste celalalt. Nu am vorbit prea mult totusi dupa filme. Dar hei, it is ok. Probabil daca nu eram eu in fata, nici eu nu as fi indraznit sa spun ceva. Dar asta se schimba, incet, incet. Cel putin in Bucuresti, anul asta discutiile erau interminabile in comparatie cu anul trecut. Oamenii incep sa spuna ceea ce gandesc 🙂 Ceea ce e mai mult decat ok, cred. Nu exista tampenii pe care poti sa le spui, atata timp cat le gandesti tu, cu capul tau! Asa ne indeamna festivalul, asta am invatat si eu in 3 ani de facultate…

Stiu ca am mai multumit odata, dar simt nevoie sa dau cel putin o imbratisare virtuala si un mare muuultumescut celor care au facut evenimentul posibil. Mircea. Daca nu era el si entuziasmul lui, nu stiu daca as mai fi indraznit sa ma aventurez sa fac ceva. Ruxi. Ruxi e cel mai minunat om posibil(e castravete, ceea ce implica minunatia) care m-a ajutat intru-totul totul totul. Baietilor din La Taclale, in special Mihai(dar si tipului dragut cu tatuaje :D), pentru ca ne-au pus la dispozitie spatiul prea frumos. Si Mihai pentru poze. Ruxi and Mircea again for bringing their friends. Radu. Ionut. Radu again si prietenul lui. Alina si Bogdan. Iuli si Andr(eea)a :D. Bebe si Buza si prietenele lor (sorry, nu va stiu numele, ca vi le-as fi scris… :D). Karra. Cristi once, cristi twice, cristi! 😀 si prietenilor lui pe care i-a adus.  Baiatul mult prea simpatic care a venit doar in prima seara 😀 Fetele dragute care au stat in fata, in stanga si fetelor dragute care au stat in dreapta, in spate. Pare rau, nu stiu mai multa lume, dar intotdeauna exista butonul de later edit.

Merci si constantablog, ctlife, observator, zile si nopti. De Mircea am mai zis 😀

Advertisements