You are currently browsing the monthly archive for May 2009.

Şi iată-mă înapoi la Cluj

şi nu  cu One World, ci cu chiat cu tiffu’

E fain să fii TIFFar, 

vezi o mulţime de filme (n-am văzut nici unul întreg pînă acum, dar ştiu sigur că cele mai multe merită văzute),

te întîlneşti cu o mulţime de oameni,

mergi la o grămadă de petreceri (şi asta încă se simte din plin a doua zi – acum sper să intervină obişnuinţa clasică de după patru zile),

întîrzii mai tot timpul, 

mai intrii uneori în panică,

nu prea dormi…

Dar ce festival e ăla în cxare te simţi aşa…constant? 

Revin cu alte forme de (mani)festare în zilele următoare.

Vă salută

Alex

a…şi apropo, Tiffar-ul nu-mi aparţine, dar găsiţi detaliile în AperiTIFF-ul din 30 mai…

Advertisements

Duminica dupa-amiaza. Ies la un suc, prea mult calculator, prea multa istorie, prea multe carti, prea putin aer curat in camera mea. Busteni, soare, petale de mar care curg ca ploaia, miroase a viata in gradina.  Medius… 🙂 Bustenarii mei s-au intors din Poiana Costilei, sarbatori, onomastici,  “hai s-o lungim downtown”. Ma instalez, stau, beau, ma bucur.

Din coltul de dreapta sus, crucea Sfantului Andrei isi tot dregea vocea la mine, de pe o sapca neagra. Am fixat-o vreo 30 de secunde, uimita. Era acolo, la masa cu mine, un prieten de-al meu purta crucea. Poate trebuia sa tac, dar in timp a devenit un subiect delicat pentru mine: cursuri si seminarii despre holocaust; carti de istorie devorate noaptea;  proful meu de licenta e evreu; oricat de laic se considera; festivalul nostru; faptul ca am cunoscut oameni gay si transgender-pe care ii si respect, cu ocazia asta- si ca un ultim argument, chiar am o problema cu oamenii intoleranti.

Eu:”Brex(apelativ des intalnit in Busteni, nu are conotatii negative), ce-i cu sapca aia?”

El:(rade)”Eee…”

Eu:”Te deranjeaza evreii sau gay-ii?”

El:”Da, evreii isi folosesc inteligenta ca sa puna stapanire pe economie si pe lume,  iar poponarii…poponarii nu sunt normali, pur si simplu.”

Eu:”Aha. Pai si tu crezi ca un om ar trebui judecat in functie de religia cu care s-a nascut? Crezi ca poate sa aleaga asta? Tu esti vinovat ca esti ortodox?”

El:”Nu asta nu, dar e vina lor ca au mintit, ca de fapt holocaustu’ nu a fost si s-au omorat intre ei ca sa obtina putere.”

Eu:”Pai si tu de unde stii asta?”

El:”Mi-a zis mie L., care stie, si sunt oameni care au demonstrat in instanta in SUA.”

Eu:”Dar tu personal ai citit ceva pe tema asta?”

El:”…”

Eu:”O carte, ceva, referinte clare, istorice. Ai cercetat dincolo de ce iti spun unu’ si altu’?'”

El:”A…pai nu. Dar stiu sigur ca nu a fost holocaust.”

Eu:”Pai si oamenii aia cum zici tu ca au murit?”

El:”Pai n-auzi, tu, ca s-au omorat intre ei. Pentru putere. Ca asa sunt toti evreii.”

Eu:”Ai cunoscut vreun evreu, vreodata?”

El:”Cum un evreu? …Cum adica…?”

Eu:”Un supravietuitor al holocaustului, sa iti povesteasca ce i s-a intamplat sau un evreu tanar pe care sa incerci sa il cunosti. Ai incercat sa intri in vorba cu vreun evreu?”

El:”Nu…”

Eu:”Dar ai evrei in jurul tau, care sa te deranjeze cu ceva?”

El:”Nu, tu, nu cunosc evrei, niciunu’.”

Eu:”Dar vreun homosexual cunosti?”

El:”Nu…nici d-ala.”

(…)

El:”Noua dreapta e buna, ca promoveaza nationalismu’.”

Eu:”Cum iti definesti tu nationalismul?”

El:”Pai sa stii imnu’, cu toate patru strofele, sa iti iubesti tara, sa faci ceva pentru ea(…)”

Eu:”Ok, cate produse romanesti iti cumperi tu fata de produse straine?”

El:”Pai ce importanta are, tu?”

Eu:”Simplu. Esti nationalist, nu? Vrei sa iti ajuti tara, trebuie sa ii ajuti economia. Daca tu nu cumperi produse fabricate aici, ci numai din afara, cum creste economia, cum creste tara?”

El:”… Da, tu, stiu ce vrei sa zici. Pai na…”

(…)

Poate pare lung. Asta a fost doar o parte din discutie, atat cat imi mai aduc aminte cu fraze exacte, ca sa nu iau in desert semnificatia ghilimelelor, ci chiar sa citez. Restul discutiei a constat in argumentele mele cu date exacte, legaturi in istorie care explica niste evenimente, iar el incercand sa demonstreze ca are dreptate pe un fundament de discutii din adolescenta din lecturile altcuiva, de a caror consistenta inca nu sunt sigura-prin urmare, nici de o terta relatare a lor.

Concluzia mea este ca aceasta Noua Dreapta nu e dreapta deloc, nici prin pozitie, nici prin logica si cu siguranta nici prin claritatea argumentelor oferite. Ca sa amintesc si de evenimente mai recente, cred ca Marsul pentru normalitate era mult mai actual si mai consistent daca miza pe violenta domestica, spre exemplu, care, cred eu, afecteaza mult mai puternic “familia traditionala”. Sau poate ca asta e o traditie pe care ei vor sa o pastreze, cu convingere si Zel(ea).

Am ramas frapata sa aud acelasi argument din Charging the Rhino-evreii s-au omorat intre ei. Da, 6 milioane. Cu cutite de bucatarie, tigai, halci de carne, lingurite, ce avea fiecare prin gospodarie. Cred ca liderii au moduri mai inteligente de a isi atinge un scop decat omorandu-se intre ei. Am vorbit cu un supravietuitor al trenurilor mortii saptamana trecuta. Are 87 de ani si tine minte podul Iloaiei ca si cum ar fi fost ieri. Era senin si frumos, asa cum doar batranii pot sa fie. Avea o poveste, avea memorie. Povestea lui, nu zvonistica ieftina ale admiratorilor-admiratorilor-admiratorilor-wanna be-ilor legionari. El era real. Discutia de duminica nu a fost.

Finalul discutiei a constat in:

El:”E, oricum, eu tin sapca pe cap numa’ fiindca ma bate soarele. Atata, sincer iti spun.”

gayfest

noi hepi hippie gay

Culori. Veselie. Fericire. Iubire. Acceptare. Baloane de sapun. Oameni frumosi. Baloane cu heliu. Fluiere roz. Bannere dragute. Oameni fericiti. Zambete. Ochelari de soare. Oameni de la balcon facand cu mana. Diversitate. Soare. Frumos. Libertatea din aer! 🙂

Am fost azi cu Alexei la marsul Diversitatii din cadrul Gay Fest. Si ni s-a parut cel mai minunat mod in care ne-am fi putut petrece o dupa amiaza dintr-un an. Zau ca nu m-am mai simtit de mult asa de libera. Eram in alta lume, in una a culorilor. Chiar am simtit cum ne-am contopit cu cei de acolo. Inainte sa ajungem, in metrou, vizavi de noi era un tip de la Noua Dreapta. Avea tricoul specific. Si era asa intunecaaaat. Si atata ura in el. El nu a iesit in strada sa se bucure. El a iesit in strada sa urasca. Dar hei, asta a ales el sa faca! Sa isi contureze viata in verde inchis si nu in mii de culori!

La parada, oamenii pareau asa de ooook.Btw, a fost si Ambasadorul Republicii Cehe! 🙂 Atmosfera chiar a fost vesela, lumea se bucura ca se poate manifesta in voie. Desi cand ai in fata atatea blitzuri si camere video iti e putin greu sa fii TU. Sa le arati tuturor cine ESTI. Adica, una e sa fii alaturi de cei ca tine si sa te bucure asta mai mult ca orice. Si alta e sa te vada o tara intreaga, sa stii ca in fata televizorului stau familia ta si toti cei carora le vine sa te scuipe doar pentru ca esti diferit.

De asta am mers eu.  Din admiratia pentru copiii care au indraznit sa spuna “Eu sunt. Tu esti?” Pentru ca, am simtit nevoia sa fiu alaturi de ei. Sa le spun: heeeeei, te iubesc! Suntem la fel. Nu conteaza ca esti gay si eu nu sunt, suntem colorati amandoi. Veseli sii frumosi. Si pana la urma, faptul ca suntem fiinte umane, conteaza mai mult decat orice altceva!

M-am simtit ca acasa. Zau, ca da. Stii sentimentul ala pe care il ai uneori cand vezi pe cineva si simti ca e ca tine? Well, azi l-am avut. De muuuulte ori. Acasa e acolo unde e libertate. Diversitate. Unde oamenii se exprima pe ei insisi si sunt asa frumosi cand sunt ei insisi! 🙂

piesi: Pozele noastre au iesit asa uratele 😦 Am zambit mai mult decat am surprins imagini. Asa ne-am bucurat noi de moment 🙂 Dar au facut altii poze frumoaaase. Cea de sus am cules-o din cosul cu mere de la MediaFax, iar in ailalta sunt eu, alexei si prietenul nostru 🙂 Si cu ocazia asta, hop, mi-am pus si eu fata pe net 😀

Elou. Elou 🙂

E cam liniste si pace aici. APARENT! 😀 Nu am mai scris, suntem cu totii bagati in 100 de chestii. Eu am fost saptamana asta mai activista ca niciodata. hihi. Tocmai acum, cand trebuie sa predau licenta. Acum m-am trezit sa fac chestiiii care conteaza. Am fost acum 2 zile, la protestul din fata Ministerului Educatiei sa spun ca Logica e Buna. Dar va mai fi unul si pe 12 iunie. Ma duc in 4 ore la Marsul Diversitatii, caci Iubirea e minunata!! De orice fel 🙂 Si incerc sa prelungesc deadlineul predarii licentei. Greit, raait? 🙂 In timp ce strang cele mai frumoase poze cu copiii din secta lui Socrate. 😀

Ana cred ca nu mai are mere. Ana are treaba. Noapte institutelor culturale. 26 iunie, daaaaaa?

Alex e printr-un film pe undeva 🙂 Cred 😀

ps: Scriu mai tarziu, sa va spun daca m-a batut cineva 😛 Desi mie nu imi e fricaaaa de oameni!

logica

Urmeaza un post ce nu are legatura cu festivalul, ci cu un eveniment pe care eu il consider mai mult decat important, si anume inlocuirea logicii din programa de liceu cu “educatie pentru sanatate”

Astazi am iesit in strada pentru prima oara pentru a milita pentru un lucru. Pentru ca am considerat ca trebuie sa iau atitudine. Pentru ca e mai important ca elevii sa studieze logica decat ca eu sa scriu la licenta. Pentru ca mi s-a parut un lucru atat de important, incat nu am putut sa lipsesc. Am luat astazi parte la protestul din fata Ministerului Educatiei prin care am spus ca LOGICA E BUNA! Mai multe detalii aici, pe blogul destinat acestei chestiuni. Am fost impreuna cam 250 de oameni ce am aratat cartonasul rosu Ecaterinei Andronescu, ministra ce a propus scoaterea logicii ca materie obligatorie din liceu si inlocuirea ei cu “Educatie pentru Societate”.

Nu doamna, nu vrem “Educatie pentru societate”. Nu vrem sa ne educati sa traim ca oile in liniste si pace! Vrem sa gandim liber. Pentru ca libertatea, cred eu, tine de modul in care vezi lumea, de modul in care iti construiesti gandurile, de legatura dintre ele. Libertatea, cred eu, tine de logica, ce da coerenta sistemului. Am ajuns la 22 de ani sa cred ca este cel mai important domeniu din toate domeniile posibile. Pentru ca prin legile logicii, noi conferim coerenta sistemului nostru de ganduri si de valori. Doar prin logica putem deosebi adevarul de fals!

Logica ne invata drumul. E un set de reguli utile si clare de indreptare a intelectului, cum ar spune Descartes. Nu e invatare pederost, e pur si simplu procesul prin care iti dai seama de lucruri. Logica dezvolta gandirea critica, element indispensabil din orice societate sanatoasa. Logica e o minune pentru mine!

In liceu, recunosc, nu intelegeam necesitatea ei. Dar acum, aprofundand-o, chiar am inceput sa o iubesc. Da, sunt eu, Diana care a avut restanta la logica cu 4.50(desi valoarea mea e de 6 :D). Sunt eu, Diana, care ma incurc la tot felul de tampenii. Dar stiu cand cineva mananca cacat! Stiu sa deosebesc un sofism de un argument valid. Si stiu sa dau un contraexemplu si stiu sa analizez un discurs. Si stiu multe lucruri. Si pot sa le fac singura. Pentru ca ma folosesc de logica pentru asta, nu pentru ca am invatat pederost! Daca sunt eu, Diana…. asta e in mare parte datorita legilor logicii.

Guest Editor: Mircea from More Punk Than You Zine

Majoritatea oameniilor spera sa traiasca intr-un loc mai bun, un loc unde sa fie cu adevarat ei, unde sa se poata bucura cu adevarat de libertate nu de o iluzie…ei bine am simtit cum un lucru absolut normal, natural daca vreti..a devenit un lux pentru majoritatea dintre noi. Daca ma gandesc la Romania comparativ cu ceea ce se intampla in Birmania sau Coreea de Nord as putea spune ca sunt cu adevarat norocos..si totusi exista un “dar”. One World Romania a vrut sa arate un altfel de buletin de stiri, un buletin care nu este prezentat pe nici un post de televiziune, sa arate lumea asa cum este ea si sa spere intr-o schimbare. In cele 3 zile cei prezenti au putut vedea cum traiesc cei din Birmania, au intrat in viata lui Rene , au retrait propaganda comunista, au calatorit pana la granita dintre viata si moarte, au ajuns intr-o Anglie multiculturala si au stat asezati “pe locul mortului” ascultand povestiile unor soferi din Romania.

Read the rest of this entry »

owr.ct.13-15 mai

(Festivalul vazut prin ochii lui Mihai Dida)

M-am intors din Constanta. nedormita. haotica. usor indragostita. fericita si mai zapacita ca de obicei.

Imi place sa scriu sub influenta momentului, si cu toata astea ma chinui de cateva ore sa compun ceva coerent. Simt ca s-au intamplat atat de multe, incat nu stiu cu ce sa incep 🙂

First of all, mie una mi-a placut mult cum a iesit. Mi-au placut oamenii. Mi-au placut filmele. Mi-a placut senzatia de a sta cu prietenii la o masa, la o cafea/ un suc/ o bere cu o tigara si sa te uiti la filme. Sa vezi alte chestii. Sa inveti. Sa traiesti altceva. Am cunoscut oamenii mai mult decat minunati 🙂

Despre prima seara am scris aici. In a doua zi nu au fost atat de multi oameni, poate si pentru ca nu prea te poti simti in largul tau sa ti se vorbeasca despre moarte…

Ieri, am trecut prin 100 de stari. Am ajuns la 6 fara 20. Era pustiu, nici macar Ruxe nu ajunsese cu laptopul. Nicio masa in fata… mi s-a spus ca daca nu vin oamenii, punem un film and that’s it. Am fost, am vorbit cu oamenii de la celelalte mese, care venisera sa bea o cafea/ suc/ bere si nu stiau de festival. Am convins cativa si am dat drumul la film la fix. Cu vreo 8 spectatori. Dar intre timp, incet, incet a venit tot mai mai multa lume. Parca imi crestea inima in mine(ce expresie stupida, btw) cand vedeam cate un om, cate un om. Zici ca ar fi fost concurs, ca as fi castigat 1 milion de euro pentru fiecare persoana de acolo, asa de fericita eram 🙂 Eniueiz, a fost foaarte ok pana la urma. Apocalipsa dupa soferi a lui Alecu Solomon a facut oamenii mai mult decat atenti si amuzati 🙂 Si ma bucur ca a fost ok, chiar ma bucur.

Ma bucur ca mi s-a spus sa mai venim si la anul, ca am putut vorbi despre festival, despre noi, despre ce vrem sa facem. Si la anul sper sa fie mai fain ca anul asta. De obicei nu am asteptari, dar am stiu sigur ca o sa fie bine 🙂 Chiar exista cativa oameni interesati, exista un public acolo, exista ceva 🙂

Ideea festivalului nu se axeaza numai pe filme, ci pe crearea unui spatiu, in care sa facem schimb de idei, sa discutam, sa incercam sa vedem ce gandeste celalalt. Nu am vorbit prea mult totusi dupa filme. Dar hei, it is ok. Probabil daca nu eram eu in fata, nici eu nu as fi indraznit sa spun ceva. Dar asta se schimba, incet, incet. Cel putin in Bucuresti, anul asta discutiile erau interminabile in comparatie cu anul trecut. Oamenii incep sa spuna ceea ce gandesc 🙂 Ceea ce e mai mult decat ok, cred. Nu exista tampenii pe care poti sa le spui, atata timp cat le gandesti tu, cu capul tau! Asa ne indeamna festivalul, asta am invatat si eu in 3 ani de facultate…

Stiu ca am mai multumit odata, dar simt nevoie sa dau cel putin o imbratisare virtuala si un mare muuultumescut celor care au facut evenimentul posibil. Mircea. Daca nu era el si entuziasmul lui, nu stiu daca as mai fi indraznit sa ma aventurez sa fac ceva. Ruxi. Ruxi e cel mai minunat om posibil(e castravete, ceea ce implica minunatia) care m-a ajutat intru-totul totul totul. Baietilor din La Taclale, in special Mihai(dar si tipului dragut cu tatuaje :D), pentru ca ne-au pus la dispozitie spatiul prea frumos. Si Mihai pentru poze. Ruxi and Mircea again for bringing their friends. Radu. Ionut. Radu again si prietenul lui. Alina si Bogdan. Iuli si Andr(eea)a :D. Bebe si Buza si prietenele lor (sorry, nu va stiu numele, ca vi le-as fi scris… :D). Karra. Cristi once, cristi twice, cristi! 😀 si prietenilor lui pe care i-a adus.  Baiatul mult prea simpatic care a venit doar in prima seara 😀 Fetele dragute care au stat in fata, in stanga si fetelor dragute care au stat in dreapta, in spate. Pare rau, nu stiu mai multa lume, dar intotdeauna exista butonul de later edit.

Merci si constantablog, ctlife, observator, zile si nopti. De Mircea am mai zis 😀

Pentru mine cel puţin…azi a fost Tîrgu Mureş, prima zi.

Mîine ultima zi de tur…fără mine din păcate.

Teatru 74 – genial loc de proiecţie

Trebuie să mai venim, clar!

Ana, să ştii că pachetul tău nu se va deschide pînă luni – cînd e toată lumea de faţă – am deschis scrisoarea în schimb.

Azi am concluzionat că totuşi mai nu este o lună bună pentru aşa ceva.

E soare. Toată lumea pe afară, noaptea muzeelor în Mureş.

Oameni nu prea mulţi. Am tot întors pe toate feţele filmul lui Simcha – n-am vrut totuşi să trag concluzii.

Iar mi-am cerut scuze pentru subtitrare – a cîta oară…

Tot la 74 e şi o cafenea drăguţă cu preţuri de cîrciumă.

Iar aici primăria îţi dă net-ul.

A fost bine, n-am umplut sala, nici n-am purtat discuţii filosofice minute în şir, dar a venit presa care a fost foarte interesa(n)tă şi au venit şi oameni drăguţi.

Atît – rămîn dator cu post-ul pentru Cluj – e în curs de ediatare oricum

Fin.

ma mira linistea asta…

pe unde umblii oare? cum a fost aseara la filme? sa fi fost atat de bine incat ati fugit cu totii in lume sa luptati pentru dpreturile omului? v-a pus pe ganduri calatoria lui simcha sau poate povestea lui razvan v-a determinat sa traiti fiecare moment mai intens?

si in cazul in care erati interesati de noi,  alex s-a intors de dimineata din craiova si pleaca la 6 la tirgu mures 😦 eu fiindu-i datoare pentru sacrificiul sau.
iar eu sunt la geamul meu spre bucuresti, aud de jos note muzicale si ma pregatesc sa cobor la acoustic 05.

Uite ca s-a dus si prima zi. Spuneam aici ca nu ma gandesc la nimic, ca nu am asteptari, ca imi place nepravazutul. Ei bine, mie mi s-a parut minunat. Mi-au placut clipele alea cand 50 de perechi de ochi erau indreptate catre revolutia de pe ecran. Cand nu se mai vorbea si eram cu totii in film, in Birmania, in budism, in cutiuta. Mi-au placut momente cand am fost prinsi cu totii in film. A fost ceva ca, wow, suntem toti aici. In acelasi cadru, suntem conectati, vedem, ne punem intrebari, simtim si gandim…

Nu imi place sa vorbesc in public. Recunosc. Nu am mai vorbit la microfon. Nu imi place. Ma emotionez. Fac microfonie. Il privesc pe celalalt ca pe un Dumneavoastra, ma pierd si simt ca uit sa spun ceea ce ar trebui sa spun. Gandesc atat de multe inainte, dar cand sunt in fata, pur si simplu incerc sa ma gandesc la ceea ce ma gandisem anterior. Prefer sa vorbesc cu oamenii personal – unul cate unul: sa le povestesc, sa radem, sa comunicam! 🙂

Oamenii mi s-au parut mai mult decat ok. M-au si aplaudat la final 😛 hihi. As scrie 2-3 nume din 50, ca mai multe nu stiu si imi pare rau. Dar sper sa aflu maine 😛 So, merci ruxi, mihai, mircea, mihai, iuli, cristi, karra, baiatul simpatic, etc etc 😛

Am ramas dupa filme cu aceleasi intrebari, ca si prima oara cand le-am vazut. “si pana la urma ce trebuie sa fac eu? ce e bine? chiar e bine ceea ce gandesc? de ce?  de ce nu? cum? cand? e de datoria mea sa fac lumea mai buna?” …

Poate aflu, totusi maine la Charging the Rhino si Testimony 🙂

ps: pozele in curaaand. Promit!